Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Lew Wallace - "Ben Hur"

Nu știu cum s-au aliniat planetele în așa fel încât să-mi scoată în cale această minunată carte despre care nici măcar nu auzisem, dar nu pot decât să mă bucur de două ori: o dată că în "Ben Hur" de Lew Wallace am descoperit un roman extraordinar, care a urcat în Top 3 cărți preferate și încă o dată pentru că a picat tocmai bine, în preajma Paștelui, având o tematică biblică.


Romanul se deschide foarte frumos și emoționant cu întâlnirea celor trei magi: egipteanul Balthazar, grecul Gaspar și indianul Melchior în deșertul Iudeei, pentru a porni împreună spre a i se închina lui Mesia născut în Bethleem. Apoi, povestea se concentrează asupra lui Ben Hur, un prinț evreu al Ierusalimului, din neamul lui Iuda. Acesta este acuzat pe nedrept de tentativă de omor asupra prefectului roman Valerius Gratus, i se confiscă toată averea și este vândut ca sclav, toate acestea din pricina trădării lui Messala, cel mai bun prieten al său din copilărie, devenit, din evreu, roman veritabil. Așa ajunge Ben Hur vâslaș pe o galeră romană, timp de trei ani și este luat în vizor de conducătorul militar Quintus Arrius, care îi remarcă virtuțile și îl adoptă, după ce evreul îi salvează viața.

După moartea tribunului Arrius, Ben Hur, care luase calea armelor, ajunge în Antiohia, într-o campanie împotriva parților și îl regăsește pe Simonide, sluga tatălui său, devenit un negustor bogat și influent. Tot aici, evreul se împrietenește cu șeicul Illderim, în numele căruia va lua parte la o întrecere a carelor cu patru cai din Circul Maximus, unde îl are ca adversar chiar pe Messala. După o competiție strânsă, descrisă viu și amănunțit de autor, Ben Hur iese învingător, iar romanul pentru care avea atâta ură rămâne sărac și invalid pe viață.

După ce se simte răzbunat, Ben Hur face o prioritate din căutarea mamei și a surorii lui, care fuseseră luate de armata romană în ziua când el a fost arestat. Noul prefect Ponțiu Pilat a cerut să fie făcut un recensământ al pușcăriașilor și să fie eliberați cei care își ispășiseră pedepsele, așa că le va scoate la lumină și pe cele două femei, mama Miriam Hur și fiica Tirzah, care fuseseră aruncate într-o celulă izolată, infectată de lepră.

Ben Hur decide ca toate averile sale moștenite și dobândite să fie păstrate pentru cauza în care credea orbește: instalarea unui Rege al evreilor, pe care îl vedea în persoana lui Mesia, despre a cărei misiuni lumea începea deja să vorbească. Măcinat de ura împotriva romanilor, care se făceau vinovați de dispariția celor două femei atât de dragi lui, Ben Hur vedea în noul Rege răzbunarea perfectă în fața dușmanilor săi. Chiar dacă egipteanul Balthazar, nimeni altul decât cel care cu 30 de ani în urmă îi dusese daruri micului Iisus în peștera Bethleemului, îi atrage atenția că Regele va fi un Mântuitor al sufletelor și nu un conducător al oamenilor, Ben Hur nu ia în seamă și își alcătuiește legiuni care să vină, la momentul potrivit, în sprijinul Hristosului, în lupta închipuită de el împotriva romanilor. Povestea continuă cu minunile lui Iisus Hristos, la care Ben Hur ia parte, printre acestea fiind și vindecarea celor două leproase, mama și sora lui. Spre final, văzând chinurile Celui de pe Cruce, îndurate cu atâta stăpânire de sine și atâta dragoste pentru oameni, Ben Hur devine un creștin adevărat, cu o credință de netăgăduit, acceptând neputința de a-L salva de la moarte pe Mântuitorul Hristos.

Am vrut să vă prezint cât mai scurt cu putință frumoasa poveste de 500 de pagini, mai mult pentru perioada în care ne aflăm (aproape de Săptămâna Mare), și poate reușesc așa să vă fac să o citiți. În mine, cel puțin, cartea a mișcat niște rotițe și a uns niște balamale, chiar de la primele pagini. Pe lângă învățăturile creștine de viață pe care le regăsim în ea, eu am fost fascinată și de acuratețea prezentării Ierusalimului de secol I, cu măslini, palmieri, cetăți fortificate, cu soldați bine antrenați sau cu oameni simpli animați de dragostea pentru Dumnezeu. 
 
Sincer, sunt mâhnită că nu am auzit până acum de cartea asta publicată în noiembrie 1880 (sau de autorul ei) cu atât mai mult cu cât am aflat ulterior (trăiască  wikipedia!) că  a fost considerată cea mai influentă carte creștină din secolul al XIX-lea și a devenit cel mai bine vândut roman american, rămânând pe prima poziție până la publicarea romanului "Pe aripile vântului". În plus, ecranizarea Ben-Hur (1959 - în regia lui William Wyler) a obținut 11 premii Oscar. 

                                           Scenă din Ben Hur (1959) -  sursa IMDB



Va fi foarte interesant pentru mine să văd filmul cu același nume care va fi lansat anul acesta în august, deși pornesc încă de pe acum cu premisa că nu se va ridica la înălțimea cărții (am preconcepții, știu!). Totuși, trailerul promite ceva fain:

Comentarii

Aimée a spus…
Oof, ce.mi faci tu mie!
Raluca Nicula a spus…
Crengu, trebuie să citeşti cartea asta! Sigur o să-ți placă! ;)
Aimée a spus…
Asta si multe altele...poate o veni si o astfel de vreme...

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când