Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Balzac - "Evreul"

Continuând periplul meu prin literatura franceză, m-am oprit la "Evreul" lui Honore de Balzac, dar, trebuie să recunosc încă de la început, am citit un pic cam târziu cartea asta. Cu siguranță, în adolescență aș fi simțit-o mai aproape de sufletul meu, din cel puțin o sută de motive. Dar uriașul Balzac merită efortul oricând și oricum, așa că m-am avântat  în această poveste frumoasă și sentimentală de Ev Mediu, cu cavaleri, regi, prințese și tot tacâmul.

Oferind garanția unor fapte reale petrecute în Franța secolului al XV-lea, Balzac deapănă o suavă, fascinantă și exotică poveste de dragoste, cum rar îți e dat să citești. Totul se petrece în castelul Casin-Grandes din Provence, acolo unde regele detronat al Ciprului, Jean al II-lea și-a găsit refugiu, alături de fiica sa, frumoasa Clotilde, din calea venețienilor, învingătorii săi.  Regele este însă departe de a-și găsi liniștea în ținutul acesta sălbatic și pitoresc, care se prelungește în mare, castelul său, împreună cu comorile pe care le ascunde, fiind o tentație mult prea mare pentru d'Enguerry Păgânul, care scornește un plan prin care să-l acapareze. Dar, de departe cea mai frumoasă și palpitantă este povestea de dragoste interzisă dintre prințesa Clotilde și evreul Nephtaly, acesta cucerind-o definitiv pe aleasa lui prin simplitate, mister și pasiune. În zorii fiecărei zile, frumosul evreu își riscă viața pe stânci pentru a-i aduce flori la fereastră tinerei iubite, care îl răsplătește cu priviri pătrunzătoare și vorbe de amor. Cum se întâmplă de obicei în poveștile de gen, prințesa îi este promisă unui cavaler care, prin fapte deosebite de vitejie, este demn de mâna ei. Ce va face Clotilde, măcinată de deziluzia unui amor interzis? Nu-i rămâne decât moartea, alături de cel drag sufletului ei. Dar dacă descoperi că cel pe care-l privești cu ură este, de fapt, cel pe care ți-l dorești cel mai mult?
 
"Evreul" este o dovadă în plus a calității de scriitor-colos a lui Balzac. O scriitură realistă, fină, care creionează atât de senzual sentimentul dragostei și măreția faptelor de vitejie! Balzac este maestru al răsturnărilor de situație, el stăpânește acțiunea și personajele atât de bine, încât le pedepsește pe cele negative și le oferă virtuți înalte celor pozitive, cu un realism tipic și un umor dulce. Balzac a avut doi admiratori celebri pe meleagurile noastre: George Călinescu și Mircea Eliade, eu cred că asta spune totul...
 
Cartea a fost publicată în 1823 sub numele "Clotilde de Lusignan". Fiind un roman al tinereții, al dragostei și al cavalerismului, vei regăsi în el candoarea și patosul primei iubiri, așa că spor la citit! Merită!

P.S.: Eu am achiziționat romanul de la un anticariat online, pe care îl recomand: printrecarti.ro!

Și acum, câteva CITATE:  

"Fiecare om are o stea în ceruri, a mea însă e totdeauna pe pământ";

"Viața e totul și, cu toate acestea, lumea o risipește fără nicio milă";

"O, geniu feminin, în fața ta depunem armele!";

"Prin ochi se exprimă trei sferturi din ceea ce spui când iubești";

"Amorul, un sentiment inexplicabil, suav și dureros, divin și pământesc, voluptuos și, totuși, sfâșietor";

"Sărbătorile sufletului nu sunt zgomotoase";

"După cum există voluptăți care fac rău, există și dureri care mângâie";

"Când iubești, înveți și viclenia! Blamați deci amorul!";

"Nu sunt evreii poporul etern, poporul neschimbător, în fața căruia națiunile s-au sfărâmat neputincioase? El le-a văzut trecând ca niște umbre!... singur el rămâne în picioare, păstrat de scutul lui Dumnezeu, întocmai ca și pământul, în fața căruia omul rămâne cu mâinile încrucișate!";

"Amorul învinge orice josnicie, flacăra lui purifică totul; el este pasiunea care închide toate sentimentele alese, este proba măreață de egalitate între oameni";

"Toate sentimentele împinse la extrem, și mai cu seamă amorul, sunt o nebunie, mai mult sau mai puțin".    

   

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Nu suna rau, o s-o trec pe lista lunga, ca intre timp lista scurta s-a cam lungit :))
Raluca Nicula a spus…
E o carte foarte frumoasă, care te ține antrenat pe tot parcursul ei. Şi unde pui că e şi de mici dimensiuni... 254 de pagini!
Crengu a spus…
De la Ema am primit adresa de livrare, de la tine, nimic. Nu vrei premiul de la mine? Nu-i o carte, ce-i drept, :-p, e doar ceva surpriza.

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…