Balzac - "Evreul"

Continuând periplul meu prin literatura franceză, m-am oprit la "Evreul" lui Honore de Balzac, dar, trebuie să recunosc încă de la început, am citit un pic cam târziu cartea asta. Cu siguranță, în adolescență aș fi simțit-o mai aproape de sufletul meu, din cel puțin o sută de motive. Dar uriașul Balzac merită efortul oricând și oricum, așa că m-am avântat  în această poveste frumoasă și sentimentală de Ev Mediu, cu cavaleri, regi, prințese și tot tacâmul.

Oferind garanția unor fapte reale petrecute în Franța secolului al XV-lea, Balzac deapănă o suavă, fascinantă și exotică poveste de dragoste, cum rar îți e dat să citești. Totul se petrece în castelul Casin-Grandes din Provence, acolo unde regele detronat al Ciprului, Jean al II-lea și-a găsit refugiu, alături de fiica sa, frumoasa Clotilde, din calea venețienilor, învingătorii săi.  Regele este însă departe de a-și găsi liniștea în ținutul acesta sălbatic și pitoresc, care se prelungește în mare, castelul său, împreună cu comorile pe care le ascunde, fiind o tentație mult prea mare pentru d'Enguerry Păgânul, care scornește un plan prin care să-l acapareze. Dar, de departe cea mai frumoasă și palpitantă este povestea de dragoste interzisă dintre prințesa Clotilde și evreul Nephtaly, acesta cucerind-o definitiv pe aleasa lui prin simplitate, mister și pasiune. În zorii fiecărei zile, frumosul evreu își riscă viața pe stânci pentru a-i aduce flori la fereastră tinerei iubite, care îl răsplătește cu priviri pătrunzătoare și vorbe de amor. Cum se întâmplă de obicei în poveștile de gen, prințesa îi este promisă unui cavaler care, prin fapte deosebite de vitejie, este demn de mâna ei. Ce va face Clotilde, măcinată de deziluzia unui amor interzis? Nu-i rămâne decât moartea, alături de cel drag sufletului ei. Dar dacă descoperi că cel pe care-l privești cu ură este, de fapt, cel pe care ți-l dorești cel mai mult?
 

"Evreul" este o dovadă în plus a calității de scriitor-colos a lui Balzac. O scriitură realistă, fină, care creionează atât de senzual sentimentul dragostei și măreția faptelor de vitejie! Balzac este maestru al răsturnărilor de situație, el stăpânește acțiunea și personajele atât de bine, încât le pedepsește pe cele negative și le oferă virtuți înalte celor pozitive, cu un realism tipic și un umor dulce. Balzac a avut doi admiratori celebri pe meleagurile noastre: George Călinescu și Mircea Eliade, eu cred că asta spune totul...
 

Cartea a fost publicată în 1823 sub numele "Clotilde de Lusignan". Fiind un roman al tinereții, al dragostei și al cavalerismului, vei regăsi în el candoarea și patosul primei iubiri, așa că spor la citit! Merită!

P.S.: Eu am achiziționat romanul de la un anticariat online, pe care îl recomand: printrecarti.ro!

Și acum, câteva CITATE:  

"Fiecare om are o stea în ceruri, a mea însă e totdeauna pe pământ";

"Viața e totul și, cu toate acestea, lumea o risipește fără nicio milă";

"O, geniu feminin, în fața ta depunem armele!";

"Prin ochi se exprimă trei sferturi din ceea ce spui când iubești";

"Amorul, un sentiment inexplicabil, suav și dureros, divin și pământesc, voluptuos și, totuși, sfâșietor";

"Sărbătorile sufletului nu sunt zgomotoase";

"După cum există voluptăți care fac rău, există și dureri care mângâie";

"Când iubești, înveți și viclenia! Blamați deci amorul!";

"Nu sunt evreii poporul etern, poporul neschimbător, în fața căruia națiunile s-au sfărâmat neputincioase? El le-a văzut trecând ca niște umbre!... singur el rămâne în picioare, păstrat de scutul lui Dumnezeu, întocmai ca și pământul, în fața căruia omul rămâne cu mâinile încrucișate!";

"Amorul învinge orice josnicie, flacăra lui purifică totul; el este pasiunea care închide toate sentimentele alese, este proba măreață de egalitate între oameni";

"Toate sentimentele împinse la extrem, și mai cu seamă amorul, sunt o nebunie, mai mult sau mai puțin".