Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"Invitaţia la vals", de Mihail Drumeş

Recunosc, nu sunt expertă în vals, deşi mi-ar fi plăcut să iau cursuri când eram mai mică. Cartea pe care tocmai am citit-o nu mi-a explicat, pas cu pas, cum se pluteşte într-o sală de bal, dar mi-a dovedit încă o dată că dragostea e o grădină mare. 

CITIȚI ȘI: "Scrisoare de dragoste", de Mihail Drumeș

"Invitaţia la vals", titlu dat după celebra operă a lui Weber, este un roman profund pasional. Protagoniştii Tudor Petrican şi Mihaela Deleanu se joacă, se iubesc, se lasă în voia pasiunii, iar se joacă, se despart şi mor. Orgoliul exagerat de care dau amândoi dovadă este cel care le acoperă ochii, mintea şi sufletul, ajungând în cele din urmă să-i sugrume. După cum am observat şi în "Scrisoare de dragoste", Mihail Drumeş simte nevoia să-şi pedepsească drastic personajele pentru faptul că nu sunt stăpâne pe iubirea lor. Le face să trăiască pasiunea la cote maxime, după care le aruncă în gol de la înălţime. Genul acesta de scriitură oboseşte mental cititorul, îl face să trăiască odată cu protagoniştii stările de nelinişte, de dezamăgire, de sufocare, astfel că, într-un fel, finalul de care au parte personajele pare o uşurare, deşi, în fond, este o tragedie: sinuciderea.

Nici Mihaela şi nici Tudor nu mi-au plăcut în mod special, cu excepţia episodului în care se decid în ultima clipă să urce în trenul de Constanţa, pentru a vedea marea în premieră, deşi aveau planificată o excursie la munte. Spontaneitatea şi inocenţa acelei secvenţe, în care îşi fac pe plac unul altuia fără să le pese de urmări, au fost delicioase. În rest, mi-au părut înverşunaţi până la nebunie să nu-şi trăiască dragostea care, altfel, ar fi fost o adevărată binecuvântare.

Dar Drumeş, dragul de el, face toţi banii. Talentul său de povestitor a fost cel care a reuşit să-mi ţină cartea în mână. Am admirat reproducerile atât de realiste ale frământărilor interioare şi ale pendulărilor sufleteşti.

Eu zic că e bine să (re)citiţi şi voi romanul acesta, mai ales acum, în preajma sărbătorilor iubirii. Preţuiţi ce aveţi şi nu încercaţi să vă puneţi singuri beţe în roate. Va avea destinul grijă de asta mai târziu.
P.S.: Merci, George că mi-ai împrumutat cartea!

Comentarii

Geocer a spus…
Raluca, mi-a facut placere sa ti-o imprumut si sper sa gasesc in biblioteca mea si alte carti pe care doresti sa le citesti.
Raluca Nicula a spus…
George, multumesc pentru oferta! Deocamdata ma lupt cu cartile cumparate cu Adevarul si Jurnalul National, ca pe cele luate cu fostul Cotidianul le-am parcurs demult :D
Blogatu a spus…
Salut, am o propunere de colaborare care implica un discount important pentru bloggeri! Este vorba despre: http://blogatu.ro/2011/02/caravana-reducerilor-miniprix-soseste-in-acest-weekend-in-judetele-iasi-arges-si-mehedinti.html

Contacteaza-ma la adresa de e-mail blogatu@gmail.com daca vrei sa primesti mai multe detalii!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când