Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nevastă de secol XXI

Să fii soţie în ziua de azi nu mai e atât de greu pe cât era pe vremuri. Acum, avem maşini care spală, calcă, chiar gătesc în locul nostru. Mi-a venit ideea într-o zi de sărbătoare, când, liberă fiind, m-am gândit să spăl rufe. Eram aşa pe gânduri: o fii păcat să spăl? Dar, de fapt, eu nu spăl. Eu doar bag rufele în maşină, le scot şi apoi le întind. E păcatul maşinii, că doar nu fac mare lucru eu că apăs pe un buton... În cele din urmă, mi s-a făcut milă de sufletul ei şi am abandonat ideea. Nu de alta, dar ce va face biata de ea atunci când, odată ajunsă la judecată, laolaltă cu celelalte Bosch-uri, Whirlpool-uri, Beko-uri, Zanussi-uri, Indesit-uri etc., va fi nevoită să răspundă la întrebarea Domnului: "De ce ai spălat în zi de Cruce Roşie?".
Cu spălatul am lămurit-o. Degeaba mă laud eu că fac treaba asta, când de fapt, n-o fac, ce mai încolo şi încoace.
Nici măcar de călcat nu se mai calcă atât de greu. Dacă înainte o soţie pierdea o grămadă de timp şi îşi tocea tot atâţia neuroni cu netezirea hainelor, acum avem abur, domne! Dăm un puf şi mai mult de jumătate din treabă e făcută. Unde mai pui că aparatul în sine nu mai cântăreşte 'jde de kile, ci e uşor, fiabil, flexibil chiar! Deci, nici asta nu mai e o treabă grea.
De gătit, ce să mai zic? Atât timp cât apar firme care au grijă de gospodine, le ambalează bucate semipreparate, iar ele nu trebuie decât să le cumpere din hypermarket şi să le pună la cuptor sau la fiert/prăjit, cum poţi să mai zici că e o mare grijă treaba asta? Acum avem şi roboţi de bucătărie, care taie, curăţă, fac cafea. Păi, mamei şi bunicii mele le lua o zi întreagă să facă toate treburile astea, pe care o soţie modernă le face, fără efort, într-o oră şi ceva.
În concluzie, nevasta de secol XXI are mai mult timp pentru a face dragoste şi carieră. Oare cea de secol XXII ce preocupări va avea? Aruncaţi şi voi câte o părere, că ştiu că sunteţi plini de inspiraţie :D

Comentarii

Geocer a spus…
Aha, deci de-aia nu mai gateste nevasta-mea : pentru ca e femeie de secolul 21!
EmaPirciu a spus…
Ai uitat sa precizezi ca exista varianta cu mancarea cumparata de-a gata tot de la hypermarket. Probabil peste 100 de ani si dragostea tot automat se va face. Asa ca sa ne bucuram cat mai putem de varianta asta primitiva :))
cântăreţul chel a spus…
cum adică automat? la hypermarket o să fie raioane specializate?
gabrielle a spus…
hmmm, daca totul e atat de simplu ... barbatii ce mai fac? Strang in urma femeii secolului XXI? ;))
P.S.
Femeia secolului XXII cred ca o sa fie "robot(izata)" ... trebuie doar (re)programata de un barbat ... sa nu faca nimic :))
Oana a spus…
Peste o suta de ani vom face sex mental. Ne-a explicat Geocer cum. Stai unul langa altul si te gandesti la sex si asa l-ai si facut. Fara efort si alte cele.
Raluca Nicula a spus…
Geocer, logic!
Cântăreţul chel, dacă zici tu...
Gamalia, ca bine zici :))
Gabrielle, barbatii isi gasesc ei ocupatii, nu trebuie sa le purtam de grija :P
Oana, dar "munca mentala" nu s-o inventa? Ca ar scapa lumea de un stres :P

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...