Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nevastă de secol XXI

Să fii soţie în ziua de azi nu mai e atât de greu pe cât era pe vremuri. Acum, avem maşini care spală, calcă, chiar gătesc în locul nostru. Mi-a venit ideea într-o zi de sărbătoare, când, liberă fiind, m-am gândit să spăl rufe. Eram aşa pe gânduri: o fii păcat să spăl? Dar, de fapt, eu nu spăl. Eu doar bag rufele în maşină, le scot şi apoi le întind. E păcatul maşinii, că doar nu fac mare lucru eu că apăs pe un buton... În cele din urmă, mi s-a făcut milă de sufletul ei şi am abandonat ideea. Nu de alta, dar ce va face biata de ea atunci când, odată ajunsă la judecată, laolaltă cu celelalte Bosch-uri, Whirlpool-uri, Beko-uri, Zanussi-uri, Indesit-uri etc., va fi nevoită să răspundă la întrebarea Domnului: "De ce ai spălat în zi de Cruce Roşie?".
Cu spălatul am lămurit-o. Degeaba mă laud eu că fac treaba asta, când de fapt, n-o fac, ce mai încolo şi încoace.
Nici măcar de călcat nu se mai calcă atât de greu. Dacă înainte o soţie pierdea o grămadă de timp şi îşi tocea tot atâţia neuroni cu netezirea hainelor, acum avem abur, domne! Dăm un puf şi mai mult de jumătate din treabă e făcută. Unde mai pui că aparatul în sine nu mai cântăreşte 'jde de kile, ci e uşor, fiabil, flexibil chiar! Deci, nici asta nu mai e o treabă grea.
De gătit, ce să mai zic? Atât timp cât apar firme care au grijă de gospodine, le ambalează bucate semipreparate, iar ele nu trebuie decât să le cumpere din hypermarket şi să le pună la cuptor sau la fiert/prăjit, cum poţi să mai zici că e o mare grijă treaba asta? Acum avem şi roboţi de bucătărie, care taie, curăţă, fac cafea. Păi, mamei şi bunicii mele le lua o zi întreagă să facă toate treburile astea, pe care o soţie modernă le face, fără efort, într-o oră şi ceva.
În concluzie, nevasta de secol XXI are mai mult timp pentru a face dragoste şi carieră. Oare cea de secol XXII ce preocupări va avea? Aruncaţi şi voi câte o părere, că ştiu că sunteţi plini de inspiraţie :D

Comentarii

Geocer a spus…
Aha, deci de-aia nu mai gateste nevasta-mea : pentru ca e femeie de secolul 21!
gamalia a spus…
Ai uitat sa precizezi ca exista varianta cu mancarea cumparata de-a gata tot de la hypermarket. Probabil peste 100 de ani si dragostea tot automat se va face. Asa ca sa ne bucuram cat mai putem de varianta asta primitiva :))
cântăreţul chel a spus…
cum adică automat? la hypermarket o să fie raioane specializate?
gabrielle a spus…
hmmm, daca totul e atat de simplu ... barbatii ce mai fac? Strang in urma femeii secolului XXI? ;))
P.S.
Femeia secolului XXII cred ca o sa fie "robot(izata)" ... trebuie doar (re)programata de un barbat ... sa nu faca nimic :))
Oana a spus…
Peste o suta de ani vom face sex mental. Ne-a explicat Geocer cum. Stai unul langa altul si te gandesti la sex si asa l-ai si facut. Fara efort si alte cele.
Raluca Nicula a spus…
Geocer, logic!
Cântăreţul chel, dacă zici tu...
Gamalia, ca bine zici :))
Gabrielle, barbatii isi gasesc ei ocupatii, nu trebuie sa le purtam de grija :P
Oana, dar "munca mentala" nu s-o inventa? Ca ar scapa lumea de un stres :P

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…