Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ce vremuri!

Ce vremuri trăim și noi! La tot pasul se vorbește despre încălzire globală, 2012, criză fără sfârșit, țânțari criminali, incendii devastatoare, cutremure din ce în ce mai dese, inundații, dezastre ecologice.
Eu zic să ne așezăm frumos pe iarbă (cât încă o mai avem) și să mai privim și cerul.

Comentarii

papabembe a spus…
şi când colo ce să vezi? pe deasupra cerului, ţop-ţop, treceau neşhte neni şi tanti extratereştri. şi cum veneau ei cu ozeneul scârţâind din toate încheieturile, că deh, până să îi vedem noi, trebuie că făcuseră o ditamai bucătoaia de drum, din colţul ierbii răsare zâmbetul lu' domnu' preşedinte al lu' poporu' lui, care, neputând să mărească pensiile şi salariile cum a promis la televiziunea lu' poporu' lui, s-a gândit să aducă o brigadă artistică alcătuită din veteranii de pe planeta Nibiru, aia care trebuia să se ciocnească cu pământul, dar nu s-a mai ciocnit, că a văzut şi aia ce saracie e aici la noi si a zis ca ne las in pace si se duce sa se ciocneasca cu altii.
deci, e bine.
p.s. auch. m-a pişcat un ţânţar. sa chem ambulanta?
Raluca Nicula a spus…
:))) Eu zic ca pe Nibiru tot Basescu e mare si tare. Acolo a ascuns flota si a pitit-o si pe Ridzi-Pitzi.
Geocer a spus…
Deci, ai fost la mare sau nu?
Doru C. a spus…
Da, probabil ca natura a ramas singurul "refugiu" intr-o lume plina de "O doamne, cate se mai intampla acum!"

Din pacate ne lasam prea mult si prea tare calcati in picioare de ceea ce ne inconjoara (politica, media ... sau mai bine zis: manipularea in masa).

As vrea sa vad mai multi oameni care sa se POATA bucura de linistea naturii.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când