Raluca Nicula Blog

Mai e un picuţ şi vine luna femeilor. Da, aţi citit bine, nu vă mai frecaţi la ochi. Avem şi noi dreptul să ne simţim speciale, iubite, răsfăţate, 31 de zile, una după alta, în direct şi în reluare. Să faceţi bine să ne cumpăraţi flori de primăvară, să ne distraţi pe la petreceri, să ne cumpăraţi mici atenţii (sau mari, după caz), să ne faceţi complimente, să ne îmbrăţişaţi, să ne duceţi la câte un film, să ne scoateţi la o plimbare. Şi toate, dragii noştri prieteni, iubiţi, soţi, să culmineze cu o declaraţie aşa cum numai noi, femeile deosebite din viaţa voastră, merităm pe deplin. Pentru că şi noi, la rândul nostru, vă iubim şi vă facem toate poftele... în restul de 334 de zile din an. Hai, spor la treabă!

Recunosc, nu sunt expertă în vals, deşi mi-ar fi plăcut să iau cursuri când eram mai mică. Cartea pe care tocmai am citit-o nu mi-a explicat, pas cu pas, cum se pluteşte într-o sală de bal, dar mi-a dovedit încă o dată că dragostea e o grădină mare.  CITIȚI ȘI: "Scrisoare de dragoste", de Mihail Drumeș "Invitaţia la vals", titlu dat după celebra operă a lui Weber , este un roman profund pasional. Protagoniştii Tudor Petrican şi Mihaela Deleanu se joacă, se iubesc, se lasă în voia pasiunii, iar se joacă, se despart şi mor. Orgoliul exagerat de care dau amândoi dovadă este cel care le acoperă ochii, mintea şi sufletul, ajungând în cele din urmă să-i sugrume. După cum am observat şi în "Scrisoare de dragoste", Mihail Drumeş simte nevoia să-şi pedepsească drastic personajele pentru faptul că nu sunt stăpâne pe iubirea lor. Le face să trăiască pasiunea la cote maxime, după care le aruncă în gol de la înălţime. Genul acesta de scriitură oboseşte mental cit...

Văd că iarna, cu ultimele puteri, se bagă în seamă. Din partea mea, poate să plece liniştită, că prea mi s-a luat de ger şi haine groase. Să vină primăvaraaa! Cu aerul ei proaspăt, cu flori, soare şi oameni veseli. În aşteptarea ei, însă, inspirăm dragostea. Da, au venit zilele alea în care iubiţii sunt mai darnici, în care toată lumea intră în polemici cu toată lumea pe tema Valentine's vs. Dragobete. Eu m-am calmat demult în această ultimă privinţă. Cu cât mai multe sărbători ale iubirii, cu atât mai bine, indiferent de unde şi de la cine provin. Apropos de iubire, am văzut azi "Gnomeo and Juliet", un film care merge pe schiţa tragediei lui Shakespeare mai mult cu numele, dar în care dragostea învinge toate barierele. Protagoniştii sunt nişte pitici de grădină foarte simpatici, care te vor cuceri încă de la primele replici ("rest in pieces"). Fie ca primăvara şi dragostea să vă inunde sufletele tuturor!

Mi-am dat seama cam târziu că am devenit un roboţel. De fapt, n-aş fi băgat de seamă nici în momentul de faţă, dacă ceva nu scârţăia. În fine! E timpul să mă schimb! Am început deja operaţiunea. Aşa că, în ultimul timp, am găsit timp să fac lucruri care-mi plac, dar pe care le-am tot amânat de-a lungul anilor doar pentru că mi se păreau un lux, o fiţă sau un moft. Ei bine, am început să ies mai mult, să mă distrez şi mi-am făcut chiar şi abonament la Bazinul Olimpic. N-are rost să vă spun cât de bine face o oră de înot la fizic şi la psihic. Vă recomand cu toată căldura, chiar dacă nu e tocmai confortabil să înoţi printre atâţia boraci care chiar ştiu cu ce se mănâncă acest sport. La un moment dat mă simţeam handicapată, când îi vedeam cum dau din mâini şi cum se avântă prin apă cu o lejeritate şi cu o nonşalanţă de invidiat. În fine, dacă mergeţi, vă recomand să vă luaţi, pe lângă prosoape imense, şi una bucată uscător de păr, că cele de acolo cam fac fiţe. Aşa se face că eu am străbă...

Când n-am chef de scris, citesc. Așa că vă recomand și vouă câteva articole și postări de pe bloguri care mie mi-au plăcut. În primul rând aveți aici o scriitură cum rar mi-a fost dat să întâlnesc! Apoi, aveți aici de văzut un trailer la o carte pe care sigur o s-o citesc! Aici și aici vă dau și ce-am mai scris eu în ultimul timp, ca să vedeți că nu stau degeaba, chiar dacă așa pare. În continuare, vă mai rețin atenția cu un blog care o merită pur și simplu! Cam atât, pentru moment. Și pentru aceia care încă nu știu, lenea chiar doare! Au!

Da, te-am înşelat! Mă uit acum în ochii tăi albaştri şi-ţi mărturisesc cu sinceritate. Nu ştiu ce a fost în capul meu. Privirea mi-a alunecat pe oameni fără chip, pe străzi care aleargă, pe clădiri cu pereţi morţi, pe nimic care să fie, de fapt, mai bun ca tine. Şi totuşi... Ieri, când ţi-am privit chipul trist am înţeles. Ţi-ai dat seama. Dar de ce n-ai făcut un caz din asta? Puteai să arunci cu ploi în mine, să mă pui la pământ doar dintr-o simplă descărcare de nori, să-mi faci ceva, că doar putere ai. Mi-ai spus doar atât: "Copil rătăcit, cândva te vei întoarce la mine!". Ai dreptate, dragul meu! Mi-e dor să-ţi alerg printre stele şi apoi să le număr, să-ţi desenez cu degetul un alt soare, mai mic, care să-l ţină de mână pe "cel mare", să te inspir în fiecare zi. Fotografie preluată de aici! P.S.: Voi când aţi privit ultima oară, cu adevărat, cerul?

Ca un angajat cu acte în regulă ce sunt, de aproape o săptămână mă aflu într-un concediu binemeritat. Nu cred că am avut vreodată în viaţă o vacanţă atât de plictisitoare şi de plină de lene. Dar eu ador plictisul. Ador lenea. Deci, e de bine. Timp pentru mine, de asta am avut parte berechet. Am încercat pe cât posibil să evit site-urile de ştiri, televizorul, ziarele. În mare parte, mi-a reuşit. Şi ştiţi ceva? Chiar se poate şi fără, deci... decât un cetăţean dezinformat, mai bine unul neinformat. Uraaa! sau mai bine zis Evrikaaaa!!! Serios acum, prea mi s-a luat de tot, îmi vine să mă duc în munţi. Pustnică mă fac, mai greu va fi făr de blog, la ăsta chiar nu pot să renunţ, chiar dacă în ultimul timp am cam făcut de râs neamul bloggerilor. Am scăzut de tot, nea' Zelist ţine să-mi reamintească asta aproape zilnic. Nu-i nici ăsta un capăt de ţară, nici măcar un capăt de aţă, aşa că... Uraa şi aici! În altă dezordine de idei, am văzut, tată, la filme, să-mi iasă pe sub nas. N-are ro...