Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Note din concediu

Ca un angajat cu acte în regulă ce sunt, de aproape o săptămână mă aflu într-un concediu binemeritat. Nu cred că am avut vreodată în viaţă o vacanţă atât de plictisitoare şi de plină de lene. Dar eu ador plictisul. Ador lenea. Deci, e de bine.
Timp pentru mine, de asta am avut parte berechet. Am încercat pe cât posibil să evit site-urile de ştiri, televizorul, ziarele. În mare parte, mi-a reuşit. Şi ştiţi ceva? Chiar se poate şi fără, deci... decât un cetăţean dezinformat, mai bine unul neinformat. Uraaa! sau mai bine zis Evrikaaaa!!! Serios acum, prea mi s-a luat de tot, îmi vine să mă duc în munţi. Pustnică mă fac, mai greu va fi făr de blog, la ăsta chiar nu pot să renunţ, chiar dacă în ultimul timp am cam făcut de râs neamul bloggerilor. Am scăzut de tot, nea' Zelist ţine să-mi reamintească asta aproape zilnic. Nu-i nici ăsta un capăt de ţară, nici măcar un capăt de aţă, aşa că... Uraa şi aici!
În altă dezordine de idei, am văzut, tată, la filme, să-mi iasă pe sub nas. N-are rost să vi le înşir pe aici, că oricum nu vă interesează pe voi detaliile tehnice, nu? Doar atât vă zic: realitatea bate la funduleţ filmu'. (Vezi cazu' Cernavodă). Şi acum, la revedere, că am o întâlnire palpitantă şi plină de neprevăzut cu doamna pernă! Byeeee!

Comentarii

lapin de framboise a spus…
carevasazică, ai găsit calea spre o mică fericire.
o cale pe care ţi-o împărtăşesc cu tot dragul şi pe care te urmez pâş pâş.
acum trebuie să scriu supings că să pot trimite comentariul. nu ştiu ce înseamnă supings, dar eu scriu.
Raluca Nicula a spus…
Iepuras dragalas, lenea e cucoana mare, asa ca te poate adopta si pe tine. Eu deja ii sunt fidela :))
Geocer a spus…
Mi-a placut jocul ala de cuvinte : "Decat dezinformat, mai bine neinformat". Totusi, despre cazul Cernavoda cum de-ai aflat? Credeam ca doar iepurasul s-a uitat la OTV cand au facut astia reconstituirea!
Raluca Nicula a spus…
George, despre Cernavoda am aflat dinainte de concediu si nu de la OTV, de la Realitatea, parca :D

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…