duminică, 16 ianuarie 2011

Cu faţa spre cer

Da, te-am înşelat! Mă uit acum în ochii tăi albaştri şi-ţi mărturisesc cu sinceritate. Nu ştiu ce a fost în capul meu. Privirea mi-a alunecat pe oameni fără chip, pe străzi care aleargă, pe clădiri cu pereţi morţi, pe nimic care să fie, de fapt, mai bun ca tine. Şi totuşi...

Ieri, când ţi-am privit chipul trist am înţeles. Ţi-ai dat seama. Dar de ce n-ai făcut un caz din asta? Puteai să arunci cu ploi în mine, să mă pui la pământ doar dintr-o simplă descărcare de nori, să-mi faci ceva, că doar putere ai. Mi-ai spus doar atât: "Copil rătăcit, cândva te vei întoarce la mine!".

Ai dreptate, dragul meu! Mi-e dor să-ţi alerg printre stele şi apoi să le număr, să-ţi desenez cu degetul un alt soare, mai mic, care să-l ţină de mână pe "cel mare", să te inspir în fiecare zi.

Fotografie preluată de aici!

P.S.: Voi când aţi privit ultima oară, cu adevărat, cerul?

5 comentarii:

irina spunea...

uau! shiver-feeling!

lapin de framboise spunea...

soarele mic se plimbă cu soarele mare pe pajiştea cerului si stele care alearga precum mieluşeii.
superbă imagine mi-ai oferit.
se vede treaba ca ti-a priit concediul.
iti doresc sa pastrezi cat mai mult starea asta de frumos

Geocer spunea...

Ieri l-am privit, la mine la tara. Era foarte frumos : albastru pur, iar din loc in loc cate o pata gri.

Raluca Nicula spunea...

Iepuras, "PAJISTEA CERULUI" frumos spus :D
George, cat ma bucur, o sa-mi fac si eu mai mult timp pentru asta, trebuie

Sabin spunea...

Buna, sunteti interesata de un link/banner exchange? sau ce ar trebui sa fac sa apar in blogrollul dvs? astept raspuns printr-un comentariu la oricare dintre articolele mele pe http://www.rogeek.net