vineri, 9 decembrie 2016

Recomandare de lectură: Revista iocan, numărul doi

Am aflat de curând despre lansarea singurei reviste de proză scurtă din România, iocan. Responsabili de acest proiect ambițios, care promite, sunt scriitorii Cristian Teodorescu, Florin Iaru și Marius Chivu. Evident că nu am stat pe gânduri și mi-am comandat și eu numărul doi al revistei,  direct de pe site-ul editurii Vellant (cu transport gratuit, prin Poșta Română), pentru că pe elefant.ro stocul se epuizase... Eu zic că și asta spune ceva.


Nu vă mint, m-am pus pe citit cu niște așteptări. Mari. Am un principiu legat de proza scurtă, nu citesc o povestire imediat după cealaltă, ca să am timp să le "simt" pe fiecare așa cum merită (am făcut asta chiar de curând cu volumul de povestiri "Dincolo de nisipuri" al lui Fănuș Neagu, apărut în colecția Biblioteca pentru toți a Jurnalului Național, care mă tot așteaptă de o săptămână pe noptieră - dar, na! Fănuș Neagu e Fănuș Neagu, nu se înghite nemestecat). În schimb, iocanul nu l-am putut lăsa din mână. Am citit pe nerăsuflate toate textele, cred că m-a ajutat mult varietatea stilurilor și cea a subiectelor, care dă revistei o dinamică foarte interesantă. M-am plimbat cu trenul, cu mașina, am văzut ponei, am citit o carte cu două foi, am stat cuminte și am ascultat povestea bunicului, mi-am pus întrebări, am primit răspunsuri, într-un cuvânt, mă rog, într-o expresie: mi-a plăcut, maică!

Per total, recomand cu drag această revistă, pe care nu am privit-o ca pe o revistă, ci ca pe o antologie reușită de proză scurtă, comparabilă cu volume notorii de gen. Autorii sunt scriitori străini renumiți (William Saroyan, Michael Cunningham), scriitori români foarte buni (Ioan Groșan, Teodor Mazilu, Bogdan Alexandru Stănescu), tineri de perspectivă, care încă se descoperă (Andrei Panțu, Mihai Victus, Horea Sibișteanu etc). Despre aceștia din urmă, scriitorul Cristian Teodorescu (coordonatorul de număr) vorbește atât de frumos:

"Am primit de la unii dintre autorii debutanți câte un singur text. Nu știm dacă apariția în iocan îi va face să scrie mai departe. Nu e obligatoriu. Dar unii dintre ei, excelenți observatori ai lumii de azi, fac deschideri insolite despre care vom vorbi, cu certitudine, și mai târziu, indiferent dacă ei vor face sau nu următoarea mutare literară".

Revin. După ce am citit toate textele, o să fac și un top (vă dați seama că este cât se poate de subiectiv, nu înseamnă că astea și sunt cele mai bune dintre ele - nu sunt critic literar), dar mă voi abține să-i includ aici pe Cunningham și Saroyan, pe care-i văd ca un bonus.

1. Barbut, de Bogdan-Alexandru Stănescu și Cartea cu două foi - Andrei Panțu. Îl mai citisem pe Andrei Panțu în Revista de povestiri și m-a prins foarte repede stilul lui. Are imaginație, stăpânește bine textul... premise, zic eu, promițătoare pentru el. Cât despre Bogdan-Alexandru Stănescu, este un scriitor cu vechime, iar asta se vede clar din textul său bine construit. Foarte bun text, viu și colorat!

2. Și aici trebuie să pun două povestiri, că n-am cum altfel: Porți, uși, ferestre - Anca Vieru și Marian Ilea - Poetul orașului Baia-Sprie. Total diferite, aceste două proze mi-au transmis cumva stări mai profunde.

3. Mihai Victus - Zăpadă galbenă și  Viața sexuală a planetelor, de Dan Lungu. Mihai Victus mi-a întărit aprecierile la adresa sa cu acest text așezat, în care autorul este un fin observator al cotidianului. Atmosfera creată între șofer și pușcăriaș mă face să vreau să citesc mai mult. În privința lui Dan Lungu, mă bucur că l-am descoperit cu această ocazie. Este un scriitor cu multe cărți la activ, iar textul său m-a convins că merită să intru și eu în posesia unui volum ce-i poartă numele!

Cam atât, deocamdată! Poate, în curând, voi face și o recenzie mai detaliată a textelor. Mult succes IOCAN! Eu te voi citi în continuare!

Niciun comentariu: