Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Azi nu scriu... oarecum

Când n-am chef de scris, citesc. Așa că vă recomand și vouă câteva articole și postări de pe bloguri care mie mi-au plăcut.
În primul rând aveți aici o scriitură cum rar mi-a fost dat să întâlnesc!
Apoi, aveți aici de văzut un trailer la o carte pe care sigur o s-o citesc!
Aici și aici vă dau și ce-am mai scris eu în ultimul timp, ca să vedeți că nu stau degeaba, chiar dacă așa pare.
În continuare, vă mai rețin atenția cu un blog care o merită pur și simplu!
Cam atât, pentru moment. Și pentru aceia care încă nu știu, lenea chiar doare! Au!

Comentarii

Geocer a spus…
Saracuta de tine! Si doare rau?
Raluca Nicula a spus…
George, raceala + lene = love, in cazul meu
Anonim a spus…
Doare? :) E nasol...
Raluca Nicula a spus…
Daa, Ada, pe tine nu te-a incercat starea? Daca nu, nu stii ce pierzi :P

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...