Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Farse marca Argeş TV

Noi cei de la Argeş TV ne ţinem de şotii. Dovada? În materialele de mai jos:



După cum am spus mai sus, "Îi mai păcălim şi noi"... măcar de 1 aprilie. Ei ne păcălesc mai des.

Comentarii

Mar a spus…
jurnalismul de provincie moare dar nu se preda... cand o sa renuntati la exprimarile nefericite de genul: 'primul om al judetului' , 'primul edil', 'cel dintai gospodar' ?
Raluca Nicula a spus…
Jurnalismul de provincie moare? Da' ce, ăla de capitală ţi se pare mai fericit? E trist dacă ai impresia asta... Cât despre primul o al judeţului...e doar un mod de a nu repeta "prefect". Mulţumit?
Mar a spus…
nu stiu cat ai apucat tu din comunism dar eu imi aduc aminte ca ceausescu isi cladise cultul personalitatii si prin expresii de genul celei folosite de tine. cand vizita o mina el era intampinat cu paine si sare, fiind denumit 'primul miner al tarii' , un santier de constructii: 'primul constructor', un CAP : 'primul agricultor' and so on...

am remarcat ca in Romania (mai ales in Muntenia ) inca persista sintagma asta nefericita.
Raluca Nicula a spus…
Nu mi-aș face griji în privința unor "sintagme nefericite", că prin ele se perpetuează comunismul. Altele sunt problemele care ar trebui să ne preocupe din punctul ăsta de vedere...
Unknown a spus…
nu se perpetueaza comunismul ci limbajul de lemn din comunism.
Raluca Nicula a spus…
Măcar să rămână din comunism doar limbajul de lemn...

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când