Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Crimă cu premeditare, despre asta e vorba!


Am asistat, zilele acestea, la un scandal fără precedent, în care ni se dovedește încă o dată că trăim în Țara lui Papură-vodă. Dezinfectanți diluați și de câte 2500 de ori, tăinuire, complicitate... în trei cuvinte: CRIMĂ CU PREMEDITARE. După ce s-a demonstrat clar că unitățile sanitare sunt dezinfectate cu apă de ploaie, acum, bulgărele de zăpadă ce se prăvălește cuprinde și subiectul (deja) sensibil și tabu al medicamentelor. Medicii au început să vorbească și să recunoască faptul că unele pastile sau antibiotice nu ar fi nici ele mai breze: "Medicamentele generice cu care ne tratăm au zero eficacitate", declară doctorul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie, într-un interviu pentru Republica.
 
Încă de la primele rezultate care au confirmat că ancheta coordonată de Tolontan nu s-a înșelat, mi-am dorit ca efortul jurnaliștilor să fie răsplătit cu niște efecte pe măsură și să cadă niște capete. Nu numai jurnaliștii merită asta, ci și noi, masa de oameni care, fie direct, fie indirect, avem contact cu spitalele destul de des. Vrem să fim în siguranță când pășim într-un spital, nu să mergem cu inima strânsă la gândul că o să plecăm acasă cu alte boli, mai păcătoase decât cele cu care ne prezentăm la camera de gardă.
 
Dar, cu toate acestea, nu pot să nu constat că diluția e o problemă generală a întregii societăți românești, nu numai a acestei industrii care devorează vii și morți pentru un profit murdar sau plin de sânge. În țară, toate sunt diluate de 2500 de ori: bunul simț, respectul, remunerația, însuși traiul. Am fost spălați pe creier să luăm de bun ce ni se oferă, fără a cerceta, să credem că statul ne vrea binele, când el, de fapt, ne vrea bolnavi sau morți. Ne-au murit copii, și nu ni s-au dat răspunsuri. Ne-au murit părinți pentru că li s-au administrat medicamente expirate sau contrafăcute.
 
În loc să ne simțim în siguranță, descoperim că suntem mințiți și jecmăniți de diverși dubioși care se dau mari apărători ai bunei-cuviințe, fie ei directori, doctori, miniștri, președinți. Totul e o conspirație perfidă în interesul banului, o nebunie ce capătă amploare sub privirile însetate de putere ale ochiului dracului!
 

Comentarii

Aimée a spus…
Si uite asa cresc dubiile si se inmultesc intrebarile. Primul meu gand, dupa ce am citit ce.ai scris, s.a dus catre vaccinuri, si nu intr.un sens pozitiv.
Raluca Nicula a spus…
O să ajungem să credem în fel si fel de conspirații, să fim paranoici şi ipohondri. Spre asta te împinge sistemul ăsta medical care nu se mai face bine în veci! Cât despre vaccinuri, da, putem specula... însă niciodată nu vom şti cu adevărat cât bine fac şi cât rău. Totul e o loterie!
Aimée a spus…
Mai, mai, ce de schimbari pe aici. Imi place! Foarte faina poza de la profil, tu mereu ai grija de tine si schimbi cate ceva!
Raluca Nicula a spus…
Mulțumesc, Crengu!

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...