Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Crimă cu premeditare, despre asta e vorba!


Am asistat, zilele acestea, la un scandal fără precedent, în care ni se dovedește încă o dată că trăim în Țara lui Papură-vodă. Dezinfectanți diluați și de câte 2500 de ori, tăinuire, complicitate... în trei cuvinte: CRIMĂ CU PREMEDITARE. După ce s-a demonstrat clar că unitățile sanitare sunt dezinfectate cu apă de ploaie, acum, bulgărele de zăpadă ce se prăvălește cuprinde și subiectul (deja) sensibil și tabu al medicamentelor. Medicii au început să vorbească și să recunoască faptul că unele pastile sau antibiotice nu ar fi nici ele mai breze: "Medicamentele generice cu care ne tratăm au zero eficacitate", declară doctorul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie, într-un interviu pentru Republica.
 
Încă de la primele rezultate care au confirmat că ancheta coordonată de Tolontan nu s-a înșelat, mi-am dorit ca efortul jurnaliștilor să fie răsplătit cu niște efecte pe măsură și să cadă niște capete. Nu numai jurnaliștii merită asta, ci și noi, masa de oameni care, fie direct, fie indirect, avem contact cu spitalele destul de des. Vrem să fim în siguranță când pășim într-un spital, nu să mergem cu inima strânsă la gândul că o să plecăm acasă cu alte boli, mai păcătoase decât cele cu care ne prezentăm la camera de gardă.
 
Dar, cu toate acestea, nu pot să nu constat că diluția e o problemă generală a întregii societăți românești, nu numai a acestei industrii care devorează vii și morți pentru un profit murdar sau plin de sânge. În țară, toate sunt diluate de 2500 de ori: bunul simț, respectul, remunerația, însuși traiul. Am fost spălați pe creier să luăm de bun ce ni se oferă, fără a cerceta, să credem că statul ne vrea binele, când el, de fapt, ne vrea bolnavi sau morți. Ne-au murit copii, și nu ni s-au dat răspunsuri. Ne-au murit părinți pentru că li s-au administrat medicamente expirate sau contrafăcute.
 
În loc să ne simțim în siguranță, descoperim că suntem mințiți și jecmăniți de diverși dubioși care se dau mari apărători ai bunei-cuviințe, fie ei directori, doctori, miniștri, președinți. Totul e o conspirație perfidă în interesul banului, o nebunie ce capătă amploare sub privirile însetate de putere ale ochiului dracului!
 

Comentarii

Crengu a spus…
Si uite asa cresc dubiile si se inmultesc intrebarile. Primul meu gand, dupa ce am citit ce.ai scris, s.a dus catre vaccinuri, si nu intr.un sens pozitiv.
Raluca Nicula a spus…
O să ajungem să credem în fel si fel de conspirații, să fim paranoici şi ipohondri. Spre asta te împinge sistemul ăsta medical care nu se mai face bine în veci! Cât despre vaccinuri, da, putem specula... însă niciodată nu vom şti cu adevărat cât bine fac şi cât rău. Totul e o loterie!
Crengu a spus…
Mai, mai, ce de schimbari pe aici. Imi place! Foarte faina poza de la profil, tu mereu ai grija de tine si schimbi cate ceva!
Raluca Nicula a spus…
Mulțumesc, Crengu!

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…