Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O carte esențială pentru copiii de grădiniță

Astăzi o să mă adresez acelora dintre voi care aveți copii la grădiniță. După cum am mai scris și aici, eu caut constant cărți de activități și de dezvoltare pentru copiii mei, iar, cum cel mare este la grădiniță, a fost o provocare pentru mine să continuăm acasă ceea ce învață la clasă.
 
De la început vă spun că Darius lucrează acasă doar când are el chef... și are foarte des. Niciodată nu îi impun eu, așa că am mereu surpriza de a-mi cere (câteodată chiar în mijlocul unor alte activități interesante pentru el): "Mami, facem exerciții?". Dar cred că aplecarea asta a lui se datorează faptului că niciodată nu a fost constrâns, că exercițiile îi pun la contribuție motorașele, ceea ce îi place la nebunie, iar încurajările și felicitările îl fac fericit.
 
 
Darius are trei ani și nouă luni, dar de o lună este fascinat de "Cartea completă cu activități pentru copiii de grădiniță", pe care eu am achiziționat-o, la reducere, de pe Libris.ro. Cartea se adresează copiilor de 4-6 ani, are 168 de pagini și conține: jocuri, exerciții, teste, activități, semne grafice, fișe de lucru și desene de colorat.
 







 
Ceea ce am observat la cartea asta e că Darius nu se plictisește niciodată completând-o. El este pasionat în special de labirinturi, de găsirea perechilor identice, de număratul obiectelor, iar în ea a găsit tot ce-i poftește inima, iar, spre deosebire de alte cărți de acest gen pe care le-am bifat, cea de față nu se epuizează repede, pe pagină fiind chiar și câte patru exerciții care pun mintea la contribuție.
 
În concluzie, v-o recomand din suflet!
 
Am scris acest articol pentru a veni în sprijinul părinților (pentru că și eu caut pe site-uri și bloguri păreri despre diverse cărți și tare mă bucur atunci când le găsesc), fără vreun beneficiu din partea cuiva.
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…