duminică, 29 mai 2011

Refugiul nostru

De acolo pot vedea răţuşte înotând în şir indian, copaci verzi care dansează în adierea vântului, o altfel de lume, în general. Totul pe un fond sonor de care mă dezobişnuisem: greieraşi, păsărele, clipocitul apei.

Digul a devenit un refugiu pentru amândoi. Ziua ne încărcăm cu stres şi oboseală, seara renaştem. Simţim cum alungăm toate gândurile şi suntem doar noi înşine atunci când alergăm sau privim frumuseţile naturale din jur. Eu şi soţiorul întinerim o dată cu natura.

4 comentarii:

lapin de framboise spunea...

bine, bine, am înţeles. dar în afară că vă ocupaţi cu admiratul, ce altceva mai faceţi? adică şi alergaţi? aşa, de exemplu? şi dacă da, cine fuge mai repede?

Raluca Nicula spunea...

Alergam, alergam, dar sa nu aducem in discutie cine e mai tare la asta, da? :P

Geocer spunea...

Cum adica, intineriti? Ca inca n-ati imbatranit!

Stoica spunea...

E o adevarata binefacere seara dupa o zi stresanta de munca sa ai timp si unde sa stai cateva minute sa te relaxezi.