D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Am citit de dimineaţă un articol foarte interesant. Chiar dacă, în esenţă, era vorba despre o problemă actuală, care afectează foarte mulţi oameni, nu ştiu dacă a făcut "audienţă". Dar mie mi-a dat de gândit. Cumva m-am regăsit acolo. Spunea ceva de genul că în vremurile astea pârlite, printre atâta stres şi atâtea deadline-uri, am uitat să trăim cu adevărat bucuria vieţii.
Hello, demult scriu despre asta şi nimeni nu pare să mă asculte. Lăsăm munca şi problemele să ne distrugă înainte de timp, şi asta nu e o debitare, e un adevăr, oameni buni. Şi pentru că articolul era bine documentat, nu s-a oprit numai la a relata acest fapt, ci specialiştii au venit şi cu soluţii. Simple. De care, dacă oamenii care au trăit înaintea noastră cu vreo câteva zeci de ani, cel puţin, ar fi auzit, ar fi râs. Li s-ar fi părut banale. Dar nu! În ziua de azi şi banalul şi-a pierdut din anost. A devenit complicat, noi l-am complicat. Aşa că soluţia e următoarea: stop alergăturii către nicăieri! Mai pe româneşte, calmaţi-vă, gândiţi-vă la lucrurile frumoase din viaţa voastră, trăiţi!
Din vocabularul nostru să dispară neapărat "trebuie" (asta mi-a mai zis cineva care sigur acum citeşte şi remarcă noul stil)! Să savurăm o cafea, de exemplu. Nu doar s-o bem, pentru că ne trezeşte sau pentru că am ieşit cu prietenii şi "trebuie" s-o bem. Să simţim ploaia, fără să scrâşnim din dinţi şi să înjurăm divinitatea. Nu a murit nimeni dacă a alergat prin ploaie şi a râs ca un copil de această plăcere. Să privim, să studiem, să admirăm, să ne încântăm de frumos.
La mine funcţionează!
Comentarii
din pacate nici generatiile care ne urmeaza nu sunt mai optimiste si sunt parca din ce in ce mai robotizate.
adevarul ca nimic nu e mai valoros decat sa te intorci la lucrurile simple si naturale din viata, si mai ales iubirea cu care suntem atat de zgarciti.