Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Terapia prin... banal

Am citit de dimineaţă un articol foarte interesant. Chiar dacă, în esenţă, era vorba despre o problemă actuală, care afectează foarte mulţi oameni, nu ştiu dacă a făcut "audienţă". Dar mie mi-a dat de gândit. Cumva m-am regăsit acolo. Spunea ceva de genul că în vremurile astea pârlite, printre atâta stres şi atâtea deadline-uri, am uitat să trăim cu adevărat bucuria vieţii.

Hello, demult scriu despre asta şi nimeni nu pare să mă asculte. Lăsăm munca şi problemele să ne distrugă înainte de timp, şi asta nu e o debitare, e un adevăr, oameni buni. Şi pentru că articolul era bine documentat, nu s-a oprit numai la a relata acest fapt, ci specialiştii au venit şi cu soluţii. Simple. De care, dacă oamenii care au trăit înaintea noastră cu vreo câteva zeci de ani, cel puţin, ar fi auzit, ar fi râs. Li s-ar fi părut banale. Dar nu! În ziua de azi şi banalul şi-a pierdut din anost. A devenit complicat, noi l-am complicat. Aşa că soluţia e următoarea: stop alergăturii către nicăieri! Mai pe româneşte, calmaţi-vă, gândiţi-vă la lucrurile frumoase din viaţa voastră, trăiţi!

Din vocabularul nostru să dispară neapărat "trebuie" (asta mi-a mai zis cineva care sigur acum citeşte şi remarcă noul stil)! Să savurăm o cafea, de exemplu. Nu doar s-o bem, pentru că ne trezeşte sau pentru că am ieşit cu prietenii şi "trebuie" s-o bem. Să simţim ploaia, fără să scrâşnim din dinţi şi să înjurăm divinitatea. Nu a murit nimeni dacă a alergat prin ploaie şi a râs ca un copil de această plăcere. Să privim, să studiem, să admirăm, să ne încântăm de frumos.

La mine funcţionează!

Comentarii

drush a spus…
Astazi am trait pe viu teoria asta a banalului: in ciuda efortului meu de a evita ploaia,am ajuns la masina uda pana la piele, am injurat "divinitatea", iar dupa 2 minute eram singura in masina si radeam la gandul ca aveam nevoie de o intamplare ca asta(care mi-a amintit de vara), pe care as repeta-o oricand. Deci se poate sa ne bucuram de lucruri marunteee! :)
Raluca Nicula a spus…
Da, doamna Soare-Barbu, se poate. Si-ti doresc sa ai parte de placeri marunte tot timpul. Te pup.
Anonim a spus…
TREBUIE sa merg la munte !
Raluca Nicula a spus…
Asta e un exemplu pozitiv de "trebuie". Go! :)
Personale a spus…
de acest lucru sufera intreaga natiune, tot persista ca "trebuie" sa aibe, "trebuie" sa ajunga.
din pacate nici generatiile care ne urmeaza nu sunt mai optimiste si sunt parca din ce in ce mai robotizate.
adevarul ca nimic nu e mai valoros decat sa te intorci la lucrurile simple si naturale din viata, si mai ales iubirea cu care suntem atat de zgarciti.
Raluca Nicula a spus…
Anca, am fost la tara zilele astea. Nu am cuvinte sa-ti spun cat de bine mi-am incarcat bateriile. Cu frumos, cu natural, cu... viata!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când