Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Terapia prin... banal

Am citit de dimineaţă un articol foarte interesant. Chiar dacă, în esenţă, era vorba despre o problemă actuală, care afectează foarte mulţi oameni, nu ştiu dacă a făcut "audienţă". Dar mie mi-a dat de gândit. Cumva m-am regăsit acolo. Spunea ceva de genul că în vremurile astea pârlite, printre atâta stres şi atâtea deadline-uri, am uitat să trăim cu adevărat bucuria vieţii.

Hello, demult scriu despre asta şi nimeni nu pare să mă asculte. Lăsăm munca şi problemele să ne distrugă înainte de timp, şi asta nu e o debitare, e un adevăr, oameni buni. Şi pentru că articolul era bine documentat, nu s-a oprit numai la a relata acest fapt, ci specialiştii au venit şi cu soluţii. Simple. De care, dacă oamenii care au trăit înaintea noastră cu vreo câteva zeci de ani, cel puţin, ar fi auzit, ar fi râs. Li s-ar fi părut banale. Dar nu! În ziua de azi şi banalul şi-a pierdut din anost. A devenit complicat, noi l-am complicat. Aşa că soluţia e următoarea: stop alergăturii către nicăieri! Mai pe româneşte, calmaţi-vă, gândiţi-vă la lucrurile frumoase din viaţa voastră, trăiţi!

Din vocabularul nostru să dispară neapărat "trebuie" (asta mi-a mai zis cineva care sigur acum citeşte şi remarcă noul stil)! Să savurăm o cafea, de exemplu. Nu doar s-o bem, pentru că ne trezeşte sau pentru că am ieşit cu prietenii şi "trebuie" s-o bem. Să simţim ploaia, fără să scrâşnim din dinţi şi să înjurăm divinitatea. Nu a murit nimeni dacă a alergat prin ploaie şi a râs ca un copil de această plăcere. Să privim, să studiem, să admirăm, să ne încântăm de frumos.

La mine funcţionează!

Comentarii

drush a spus…
Astazi am trait pe viu teoria asta a banalului: in ciuda efortului meu de a evita ploaia,am ajuns la masina uda pana la piele, am injurat "divinitatea", iar dupa 2 minute eram singura in masina si radeam la gandul ca aveam nevoie de o intamplare ca asta(care mi-a amintit de vara), pe care as repeta-o oricand. Deci se poate sa ne bucuram de lucruri marunteee! :)
Raluca Nicula a spus…
Da, doamna Soare-Barbu, se poate. Si-ti doresc sa ai parte de placeri marunte tot timpul. Te pup.
Anonim a spus…
TREBUIE sa merg la munte !
Raluca Nicula a spus…
Asta e un exemplu pozitiv de "trebuie". Go! :)
Anca Olga a spus…
de acest lucru sufera intreaga natiune, tot persista ca "trebuie" sa aibe, "trebuie" sa ajunga.
din pacate nici generatiile care ne urmeaza nu sunt mai optimiste si sunt parca din ce in ce mai robotizate.
adevarul ca nimic nu e mai valoros decat sa te intorci la lucrurile simple si naturale din viata, si mai ales iubirea cu care suntem atat de zgarciti.
Raluca Nicula a spus…
Anca, am fost la tara zilele astea. Nu am cuvinte sa-ti spun cat de bine mi-am incarcat bateriile. Cu frumos, cu natural, cu... viata!
MonkeyMade a spus…
Buna,

Vreau sa iti propun sa facem schimb de linkuri, sa ne promovam reciproc. Eu te-am adaugat in lista mea de bloguri partenere. Vrei sa ma adaugi si tu? Eu sunt MonkeyMade - http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/

O zi buna!

Postări populare de pe acest blog

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …