joi, 12 mai 2011

Terapia prin... banal

Am citit de dimineaţă un articol foarte interesant. Chiar dacă, în esenţă, era vorba despre o problemă actuală, care afectează foarte mulţi oameni, nu ştiu dacă a făcut "audienţă". Dar mie mi-a dat de gândit. Cumva m-am regăsit acolo. Spunea ceva de genul că în vremurile astea pârlite, printre atâta stres şi atâtea deadline-uri, am uitat să trăim cu adevărat bucuria vieţii.

Hello, demult scriu despre asta şi nimeni nu pare să mă asculte. Lăsăm munca şi problemele să ne distrugă înainte de timp, şi asta nu e o debitare, e un adevăr, oameni buni. Şi pentru că articolul era bine documentat, nu s-a oprit numai la a relata acest fapt, ci specialiştii au venit şi cu soluţii. Simple. De care, dacă oamenii care au trăit înaintea noastră cu vreo câteva zeci de ani, cel puţin, ar fi auzit, ar fi râs. Li s-ar fi părut banale. Dar nu! În ziua de azi şi banalul şi-a pierdut din anost. A devenit complicat, noi l-am complicat. Aşa că soluţia e următoarea: stop alergăturii către nicăieri! Mai pe româneşte, calmaţi-vă, gândiţi-vă la lucrurile frumoase din viaţa voastră, trăiţi!

Din vocabularul nostru să dispară neapărat "trebuie" (asta mi-a mai zis cineva care sigur acum citeşte şi remarcă noul stil)! Să savurăm o cafea, de exemplu. Nu doar s-o bem, pentru că ne trezeşte sau pentru că am ieşit cu prietenii şi "trebuie" s-o bem. Să simţim ploaia, fără să scrâşnim din dinţi şi să înjurăm divinitatea. Nu a murit nimeni dacă a alergat prin ploaie şi a râs ca un copil de această plăcere. Să privim, să studiem, să admirăm, să ne încântăm de frumos.

La mine funcţionează!

7 comentarii:

drush spunea...

Astazi am trait pe viu teoria asta a banalului: in ciuda efortului meu de a evita ploaia,am ajuns la masina uda pana la piele, am injurat "divinitatea", iar dupa 2 minute eram singura in masina si radeam la gandul ca aveam nevoie de o intamplare ca asta(care mi-a amintit de vara), pe care as repeta-o oricand. Deci se poate sa ne bucuram de lucruri marunteee! :)

Raluca Nicula spunea...

Da, doamna Soare-Barbu, se poate. Si-ti doresc sa ai parte de placeri marunte tot timpul. Te pup.

Anonim spunea...

TREBUIE sa merg la munte !

Raluca Nicula spunea...

Asta e un exemplu pozitiv de "trebuie". Go! :)

Anca Olga spunea...

de acest lucru sufera intreaga natiune, tot persista ca "trebuie" sa aibe, "trebuie" sa ajunga.
din pacate nici generatiile care ne urmeaza nu sunt mai optimiste si sunt parca din ce in ce mai robotizate.
adevarul ca nimic nu e mai valoros decat sa te intorci la lucrurile simple si naturale din viata, si mai ales iubirea cu care suntem atat de zgarciti.

Raluca Nicula spunea...

Anca, am fost la tara zilele astea. Nu am cuvinte sa-ti spun cat de bine mi-am incarcat bateriile. Cu frumos, cu natural, cu... viata!

MonkeyMade spunea...

Buna,

Vreau sa iti propun sa facem schimb de linkuri, sa ne promovam reciproc. Eu te-am adaugat in lista mea de bloguri partenere. Vrei sa ma adaugi si tu? Eu sunt MonkeyMade - http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/

O zi buna!