Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

S-a lansat "Sărutul morţii"

"Vreau şi eu un Sărut!". La care reprezentantul de la Tritonic zâmbeşte şi îmi întinde cel mai nou volum semnat Oana Stoica Mujea şi Andra Pavel. L-am luat bucuroasă (nu pe tritonic, pe volum) şi apoi m-am aşezat la coadă să obţin şi un autograf de la frumoasele autoare.

Da, a fost plăcut astăzi! Chiar a venit lume, în Piteşti, la o lansare de carte! Şi prin lume mă refer în special la tineri, oameni buni. Nu elevi târâţi din sălile de clase cu forţa, ca să dea bine la presă, nu alte specimene des întâlnite prin sălile zice-se culturale ale urbei. TI-NERI! Tineri care citesc. Tineri care iubesc romanul poliţist, printre altele.

La Librăria Mea, de pe strada Crinului, în fum de ţigară, amestecat cu iz de cafea şi parfum de voie bună, zeci de oameni au asistat la un eveniment editorial a cărui vedetă incontestabilă a fost cartea "Sărutul morţii", proaspăt ieşită de sub tipar. Cică în ea le veţi găsi la pachet pe sexy-detectiva Iolanda Ştireanu şi pe ucigaşa Anastassia Marinescu. După ce o să citesc, o să vă şi spun cine, ce, unde, când, cum, de ce.

Dacă pe Oana o ştiţi deja, pe Andra Pavel trebuie să o cunoaşteţi. Este elevă la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă" din Curtea de Argeş şi, la numai 17 ani, iată că are şansa unui debut literar cu un "thriller greu", aşa cum a fost etichetată cartea de către Bogdan Hrib.

Au mai venit să-şi etaleze cele mai noi apariţii editorul de-abia amintit, Lucia Verona (o doamnă!), Monica Ramirez (o dulce!) şi George Arion (un scriitor cu S mare de tipar).



Tritonicii îmi sunt dragi, nu mai e o noutate. Ştiu să se promoveze şi aleargă peste tot prin ţară pentru asta. Dar, după muncă, şi răsplată, păi nu?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când