Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"Scrisoare de dragoste" de Mihail Drumeş

Ştiu, sunt atipică. Nu vă stresez cu scrisori pentru Moşul care va să vină, el ştie oricum că tot ceea ce-mi doresc de Crăciun este linişte sufletească. Vă reţin atenţia cu o "Scrisoare de dragoste" pe care, dacă nu aţi citit-o până la 20 de ani, grăbiţi-vă s-o faceţi şi acum.

CITIȚI ȘI:
Invitația la vals, de Mihail Drumeș

Cartea lui Mihail Drumeş este o lecţie de viaţă, o demonstraţie că iubirea trebuie trăită, şi nu premeditată sau subestimată. Povestea Andei Brădeanu şi a lui Dinu Gherghel este una care te cucereşte. O fată orfană, adoptată de o fostă directoare de şcoală se îndrăgosteşte de un bărbat inteligent, prea rafinat pentru condiţia sa de băiat sărman. Acesta se căsătoreşte cu ea doar cu gândul ca într-o zi, după ce se va fi săturat de plăcerile trupeşti pe care frumoasa Anda i le va oferi, să se despartă pentru a-şi găsi împlinirea financiară alături de o femeie din înalta societate. Numai că, în disperarea lui de a atinge trofeul bunăstării, Dinu calcă în picioare nu numai sentimentele fostei şi actualei soţii, ci şi pe ale sale. Noua căsnicie, deşi îl va înălţa pe culmile gloriei, îi va ruina sufletul şi îl va duce la moarte.

Mihail Drumeş, cu toate criticile pe care le-a atras de-a lungul vremii, este un scriitor original, cu un mare talent în construirea situaţiilor, în descrierea amănunţită a celor mai profunde stări interioare, dar şi a unui erotism extravagant, nu vulgar. Vei avea ocazia să cunoşti povestea de dragoste din două puncte de vedere, pentru că naraţiunea se constituie din scrisorile Andei către o prietenă, dar şi din jurnalul lui Dinu.

Comentarii

Aimée a spus…
Stiam ca o sa-ti placa. :) Incearca si "Invitatie la vals", daca-ti pica in mana.
EmaPirciu a spus…
Adu-mi-o si mie, te rog.
Raluca Nicula a spus…
Dq, Crengu, mi-a placut la nebunie. "Invitatia..." n-o am, dar poate fac rost. Pup!
Ema, ti-o aduc cu drag.
Geocer a spus…
Cred ca am eu "Invitatie la vals". O sa ma uit.
Anonim a spus…
si eu sunt o admiratoare a cartilor lui M. Drumes! :)
Crin a spus…
nu mi-a placut pana la capat. Oi fi o cinica :|
Radu a spus…
O carte aproape de sufletul meu,... ca si celelalte carti ale lui Drumes... Unde sunt romanticii de altadata?

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...