Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"Scrisoare de dragoste" de Mihail Drumeş

Ştiu, sunt atipică. Nu vă stresez cu scrisori pentru Moşul care va să vină, el ştie oricum că tot ceea ce-mi doresc de Crăciun este linişte sufletească. Vă reţin atenţia cu o "Scrisoare de dragoste" pe care, dacă nu aţi citit-o până la 20 de ani, grăbiţi-vă s-o faceţi şi acum.

CITIȚI ȘI:
Invitația la vals, de Mihail Drumeș

Cartea lui Mihail Drumeş este o lecţie de viaţă, o demonstraţie că iubirea trebuie trăită, şi nu premeditată sau subestimată. Povestea Andei Brădeanu şi a lui Dinu Gherghel este una care te cucereşte. O fată orfană, adoptată de o fostă directoare de şcoală se îndrăgosteşte de un bărbat inteligent, prea rafinat pentru condiţia sa de băiat sărman. Acesta se căsătoreşte cu ea doar cu gândul ca într-o zi, după ce se va fi săturat de plăcerile trupeşti pe care frumoasa Anda i le va oferi, să se despartă pentru a-şi găsi împlinirea financiară alături de o femeie din înalta societate. Numai că, în disperarea lui de a atinge trofeul bunăstării, Dinu calcă în picioare nu numai sentimentele fostei şi actualei soţii, ci şi pe ale sale. Noua căsnicie, deşi îl va înălţa pe culmile gloriei, îi va ruina sufletul şi îl va duce la moarte.

Mihail Drumeş, cu toate criticile pe care le-a atras de-a lungul vremii, este un scriitor original, cu un mare talent în construirea situaţiilor, în descrierea amănunţită a celor mai profunde stări interioare, dar şi a unui erotism extravagant, nu vulgar. Vei avea ocazia să cunoşti povestea de dragoste din două puncte de vedere, pentru că naraţiunea se constituie din scrisorile Andei către o prietenă, dar şi din jurnalul lui Dinu.

Comentarii

Crengu a spus…
Stiam ca o sa-ti placa. :) Incearca si "Invitatie la vals", daca-ti pica in mana.
gamalia a spus…
Adu-mi-o si mie, te rog.
Raluca Nicula a spus…
Dq, Crengu, mi-a placut la nebunie. "Invitatia..." n-o am, dar poate fac rost. Pup!
Ema, ti-o aduc cu drag.
Geocer a spus…
Cred ca am eu "Invitatie la vals". O sa ma uit.
Anonim a spus…
si eu sunt o admiratoare a cartilor lui M. Drumes! :)
Crin a spus…
nu mi-a placut pana la capat. Oi fi o cinica :|
Radu a spus…
O carte aproape de sufletul meu,... ca si celelalte carti ale lui Drumes... Unde sunt romanticii de altadata?

Postări populare de pe acest blog

"Invitaţia la vals", de Mihail Drumeş

Recunosc, nu sunt expertă în vals, deşi mi-ar fi plăcut să iau cursuri când eram mai mică. Cartea pe care tocmai am citit-o nu mi-a explicat, pas cu pas, cum se pluteşte într-o sală de bal, dar mi-a dovedit încă o dată că dragostea e o grădină mare. 

CITIȚI ȘI: "Scrisoare de dragoste", de Mihail Drumeș

"Invitaţia la vals", titlu dat după celebra operă a lui Weber, este un roman profund pasional. Protagoniştii Tudor Petrican şi Mihaela Deleanu se joacă, se iubesc, se lasă în voia pasiunii, iar se joacă, se despart şi mor. Orgoliul exagerat de care dau amândoi dovadă este cel care le acoperă ochii, mintea şi sufletul, ajungând în cele din urmă să-i sugrume. După cum am observat şi în "Scrisoare de dragoste", Mihail Drumeş simte nevoia să-şi pedepsească drastic personajele pentru faptul că nu sunt stăpâne pe iubirea lor. Le face să trăiască pasiunea la cote maxime, după care le aruncă în gol de la înălţime. Genul acesta de scriitură oboseşte mental cititorul,…

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

În prag de iarnă

Da, vă dau voie să mă certaţi că nu am mai trecut pe aici de la paştele cailor. Unii mi-aţi trimis mailuri, alţii mi-aţi spus face to face că trebuie să mai scrijelesc câte ceva în micul meu spaţiu virtual.
Despre ce vreţi să vorbim? Despre sărbătorile care vin? De acord, că oricum mai încolo vom fi intoxicaţi de reclame, muzici, filme, toate alb-roşii (fără legătură cu "câinii"). Dacă mă întrebaţi pe mine, ador perioada asta, chiar dacă frigul e uneori insuportabil şi hainele sunt din ce în ce mai grele pe noi. Dar şi când o ninge... De abia aştept să fac bulgări, să m-arunc în zăpadă şi să port căciula aia pufoasă cumpărată anul trecut din Piaţa Primăriei. Zici că sunt un ursuleţ cu ea, dar ce-mi pasă, atât timp cât urechile mele stau la adăpost.
Până atunci, mă bucur de puţinul meu timp liber pe care-l petrec din ce în ce mai des în compania filmelor. Deh, iarna nu-i ca vara şi, în concluzie, n-am cum să-mi iau cartea de mână şi să fugim în parc. Nici de alergat nu mai am c…