Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pe final de an...

Pentru mine, 2010 a fost unul dintre cei mai grei ani, din toate punctele de vedere. Aşa că, ducă-se! Dacă ar fi să zăresc printre atâtea evenimente neplăcute şi un licăr de împlinire, acela ar fi că mi-am dovedit că pot, dacă vreau. Şi vreau în continuare!
Ce aştept de la 2011? Nimic deosebit, pentru că planurile şi aşteptările nu se vor îndeplini doar pentru că aşa vreau eu, nu? Pot, în schimb, să-mi promit că o să încerc să fiu mai puţin dură cu propria persoană, atât!
Dacă nu ne mai citim până anul viitor, vă urez să vă găsească 2011 plini de linişte sufletească. E tot ce contează pe lumea asta!

Comentarii

Crengu a spus…
Hehe, iar ne nimerim: si pentru mine 2010 a fost taare greu. Dar am invatat multe. :) Iti doresc un 2011 mai usor, mai linistit, mai bogat in impliniri (spirituale, ca cele materiale se duc tot cum au venit)!
Raluca Nicula a spus…
multumesc, Crengu! Dupa un an greu, musai sa vina unul bun si pentru noi :D
şi eu zic la fel. adică tot aşa cum ziceţi şi voi. plus etc.
închina-vă-voi o cupă de şampanie de cum bate gongul de 12 noaptea vineri spre sâmbătă, adică 31 decembrie 2010-1 ianuarie 2011, indiferent când o să pice asta!
şi nu uitatţi, anul care vine e Anul Iepurelui, după zodiacul chinezesc. nu ştiu ce înseamnă asta, că nu am avut chef să citesc. dar vă spun eu că e ceva mişto. iepurii sunt mişto, de unde şi expresia chaud comme un lapin.
gata. hai pa.
Geocer a spus…
Raluke, nici pentru mine n-a fost prea bun acest 2010. Doar daca pun la socoteala faptul ca mi-am petrecut vara cu mana-n gips si tot e ceva (nasol). Dar asa sunt anii si vremurile : si mai buni (sau bune) si mai rai (sau rele). Important e ca "apa trece, pietrele raman".
Lăcry a spus…
Un an plin de optimism şi noroc, să ai şi nu în ultimul rând, multă linişte!Să-ţi fie bine!
Raluca Nicula a spus…
George, sa ne fie de bine in 2011.
Lacry, sarumana pentru urari, un an mai bun sa avem cu totii!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…