Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Slalom printre maidanezi

Revin la seria de fotografii despre Piteştiul european. Unii ar putea crede că am eu ceva la cap de observ numai chestiile nasoale din Oraşul Lalelelor. Dar nu e aşa, parol. Sunt cât se poate de sănătoasă!
În al doilea rând, azi am mers să documentez un subiect şi mi-au atras atenţia câinii de lângă teatru. Acum ştiţi doar că eu sunt moartă după animăluţe şi în vecii vecilor nu le-aş face niciun rău. Dar... peisajul a fost unul foarte trist. Oamenii aproape că făceau slalom printre maidanezi. Şi asta într-un centru al unui oraş care are pretenţii că se respectă.
Ce ar fi de făcut? Nu ştiu, duşi undeva într-un adăpost al lor. Nu e vina bietelor animale că au ajuns în situaţia asta, aşa că eutanasierea nu e deloc o soluţie.

Comentarii

papabembe a spus…
a, păi pe căţeii ăia i-am văzut şi eu. dar nu e maidanezi, raluco. stă acolo că îşi aşteaptă rândul la un casting organizat de cel mai tare eatru de la noi din oraş. se pregăteşte un spectacol inedit, adaptare după "Ferma animalelor", aşa că în curând vei putea vedea şi văcuţe, şi căluţi, şi oiţe, şi gâsculiţe şi chiar omuleţi vii.
dacă spectacolul va avea succes (şi la ce festivaluri tari participă teatrul Davila, sigur va avea!), se va monta şi spectacolul de orientare marxist-leninistă "animale din toate partidele, uniţi-vă!, transcriere după un text religios: "circul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi şi ne iartă nouă voturile noastre". amin.
Geocer a spus…
Goguţ i-a propus lui Pendiuc sa-i primeasca in holul ala mare din Primarie, dar vad ca edilul nu l-a ascultat.
Nicusoru a spus…
Am citit pe forumuri și bloguri despre problema asta, și am selectat metodele de apărare și rezolvare a problemei, propuse de diverși:

Aparat cu ultrasunete -> conform discuțiilor de pe forumuri, purtătorii susțin că acestea de cele mai multe ori nu sunt eficiente. Mie clar nu mi-ar rezolva problema cu haitele (jogging forțat).
Izgonirea din cartier -> efect efemer, problema nu dispare, este doar relocată.
Exportul în alte țări -> unii vorbesc despre exportul maidanezilor în tări precum Germania.
Sterilizarea şi înapoierea lor în stradă -> s-a dovedit a fi ineficientă pe termen lung, nu sunt prinși toți câinii și în plus, fără o educație a societății, ajung alții în stradă și se înmulțesc la loc, în scurt timp. Și până la urmă și câini sterilizați sunt tot maidanezi, deci nu prea rezolvă problema de bază. A fost încercată și în București, poate încă mai este?
Ținuți în adăposturi -> soluția presupune niște costuri exorbitante, imposibil de atins in România, deci ireal de realizat la nivel național.
Ecarisaj -> Nu fac față solicitărilor? Nu au fonduri? Trebuie să mă informez…
Eutanasierea, celor agresivi, bolnavi și a celor neadoptați -> Se pare că prinderea și selectarea durează la nesfârșit.
Otrăvirea, în ultima instanță -> metodă neortodoxă, dar destul de eficientă, după cum susțin unii.

Am scris mai multe în articolul:
http://blog.expertzone.ro/comunitate/atitudine-caini-comunitari/

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...