Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Slalom printre maidanezi

Revin la seria de fotografii despre Piteştiul european. Unii ar putea crede că am eu ceva la cap de observ numai chestiile nasoale din Oraşul Lalelelor. Dar nu e aşa, parol. Sunt cât se poate de sănătoasă!
În al doilea rând, azi am mers să documentez un subiect şi mi-au atras atenţia câinii de lângă teatru. Acum ştiţi doar că eu sunt moartă după animăluţe şi în vecii vecilor nu le-aş face niciun rău. Dar... peisajul a fost unul foarte trist. Oamenii aproape că făceau slalom printre maidanezi. Şi asta într-un centru al unui oraş care are pretenţii că se respectă.
Ce ar fi de făcut? Nu ştiu, duşi undeva într-un adăpost al lor. Nu e vina bietelor animale că au ajuns în situaţia asta, aşa că eutanasierea nu e deloc o soluţie.

Comentarii

papabembe a spus…
a, păi pe căţeii ăia i-am văzut şi eu. dar nu e maidanezi, raluco. stă acolo că îşi aşteaptă rândul la un casting organizat de cel mai tare eatru de la noi din oraş. se pregăteşte un spectacol inedit, adaptare după "Ferma animalelor", aşa că în curând vei putea vedea şi văcuţe, şi căluţi, şi oiţe, şi gâsculiţe şi chiar omuleţi vii.
dacă spectacolul va avea succes (şi la ce festivaluri tari participă teatrul Davila, sigur va avea!), se va monta şi spectacolul de orientare marxist-leninistă "animale din toate partidele, uniţi-vă!, transcriere după un text religios: "circul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi şi ne iartă nouă voturile noastre". amin.
Geocer a spus…
Goguţ i-a propus lui Pendiuc sa-i primeasca in holul ala mare din Primarie, dar vad ca edilul nu l-a ascultat.
Nicusoru a spus…
Am citit pe forumuri și bloguri despre problema asta, și am selectat metodele de apărare și rezolvare a problemei, propuse de diverși:

Aparat cu ultrasunete -> conform discuțiilor de pe forumuri, purtătorii susțin că acestea de cele mai multe ori nu sunt eficiente. Mie clar nu mi-ar rezolva problema cu haitele (jogging forțat).
Izgonirea din cartier -> efect efemer, problema nu dispare, este doar relocată.
Exportul în alte țări -> unii vorbesc despre exportul maidanezilor în tări precum Germania.
Sterilizarea şi înapoierea lor în stradă -> s-a dovedit a fi ineficientă pe termen lung, nu sunt prinși toți câinii și în plus, fără o educație a societății, ajung alții în stradă și se înmulțesc la loc, în scurt timp. Și până la urmă și câini sterilizați sunt tot maidanezi, deci nu prea rezolvă problema de bază. A fost încercată și în București, poate încă mai este?
Ținuți în adăposturi -> soluția presupune niște costuri exorbitante, imposibil de atins in România, deci ireal de realizat la nivel național.
Ecarisaj -> Nu fac față solicitărilor? Nu au fonduri? Trebuie să mă informez…
Eutanasierea, celor agresivi, bolnavi și a celor neadoptați -> Se pare că prinderea și selectarea durează la nesfârșit.
Otrăvirea, în ultima instanță -> metodă neortodoxă, dar destul de eficientă, după cum susțin unii.

Am scris mai multe în articolul:
http://blog.expertzone.ro/comunitate/atitudine-caini-comunitari/

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…