Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Slalom printre maidanezi

Revin la seria de fotografii despre Piteştiul european. Unii ar putea crede că am eu ceva la cap de observ numai chestiile nasoale din Oraşul Lalelelor. Dar nu e aşa, parol. Sunt cât se poate de sănătoasă!
În al doilea rând, azi am mers să documentez un subiect şi mi-au atras atenţia câinii de lângă teatru. Acum ştiţi doar că eu sunt moartă după animăluţe şi în vecii vecilor nu le-aş face niciun rău. Dar... peisajul a fost unul foarte trist. Oamenii aproape că făceau slalom printre maidanezi. Şi asta într-un centru al unui oraş care are pretenţii că se respectă.
Ce ar fi de făcut? Nu ştiu, duşi undeva într-un adăpost al lor. Nu e vina bietelor animale că au ajuns în situaţia asta, aşa că eutanasierea nu e deloc o soluţie.

Comentarii

papabembe a spus…
a, păi pe căţeii ăia i-am văzut şi eu. dar nu e maidanezi, raluco. stă acolo că îşi aşteaptă rândul la un casting organizat de cel mai tare eatru de la noi din oraş. se pregăteşte un spectacol inedit, adaptare după "Ferma animalelor", aşa că în curând vei putea vedea şi văcuţe, şi căluţi, şi oiţe, şi gâsculiţe şi chiar omuleţi vii.
dacă spectacolul va avea succes (şi la ce festivaluri tari participă teatrul Davila, sigur va avea!), se va monta şi spectacolul de orientare marxist-leninistă "animale din toate partidele, uniţi-vă!, transcriere după un text religios: "circul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi şi ne iartă nouă voturile noastre". amin.
Geocer a spus…
Goguţ i-a propus lui Pendiuc sa-i primeasca in holul ala mare din Primarie, dar vad ca edilul nu l-a ascultat.
Nicusoru a spus…
Am citit pe forumuri și bloguri despre problema asta, și am selectat metodele de apărare și rezolvare a problemei, propuse de diverși:

Aparat cu ultrasunete -> conform discuțiilor de pe forumuri, purtătorii susțin că acestea de cele mai multe ori nu sunt eficiente. Mie clar nu mi-ar rezolva problema cu haitele (jogging forțat).
Izgonirea din cartier -> efect efemer, problema nu dispare, este doar relocată.
Exportul în alte țări -> unii vorbesc despre exportul maidanezilor în tări precum Germania.
Sterilizarea şi înapoierea lor în stradă -> s-a dovedit a fi ineficientă pe termen lung, nu sunt prinși toți câinii și în plus, fără o educație a societății, ajung alții în stradă și se înmulțesc la loc, în scurt timp. Și până la urmă și câini sterilizați sunt tot maidanezi, deci nu prea rezolvă problema de bază. A fost încercată și în București, poate încă mai este?
Ținuți în adăposturi -> soluția presupune niște costuri exorbitante, imposibil de atins in România, deci ireal de realizat la nivel național.
Ecarisaj -> Nu fac față solicitărilor? Nu au fonduri? Trebuie să mă informez…
Eutanasierea, celor agresivi, bolnavi și a celor neadoptați -> Se pare că prinderea și selectarea durează la nesfârșit.
Otrăvirea, în ultima instanță -> metodă neortodoxă, dar destul de eficientă, după cum susțin unii.

Am scris mai multe în articolul:
http://blog.expertzone.ro/comunitate/atitudine-caini-comunitari/

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…