Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Oameni şi animale

Cândva eram altfel. Cu ochii deschişi visam că lumea e bună şi că totul e aşa cum pare. Cu timpul (slavă Domnului!), am învăţat că oamenii sunt animaţi de interese meschine, dornici cu orice preţ de afirmare. În jungla care mi se descoperea, vedeam cum leii înşfacă bietele gazele, iar ulii, la rândul lor, ciopârţesc leşurile cu o poftă teribilă.
Peisajul sinistru, în care mă alegeam de cele mai multe ori cu muşcături puternice, m-a schimbat. M-a făcut să evit şacalii şi vulpile, şi toate celelalte animale de pradă.
Acum le tratez pe toate cu spatele, nu mă pot preface că le suport putoarea parşivă. Bietele animale, în idioţenia lor, nu ştiu că a mai rămas decât un singur loc de care să mă muşte. THEY CALL IT "ASS"...

Comentarii

Anonim a spus…
sa inteleg ca ai avut o zi proasta?
Anonim a spus…
sau e una din acele zile..
Raluca Nicula a spus…
1. N-am avut o zi proasta, din contra una foarte reusita!
2. Nu sunt intr-una din acele zile
3. alte intrebari? :D
Loredana a spus…
Te inteleg perfect dar nu o pot numi decat o trezire la realitate..Din pacate traim intr-o lume in care sunt oameni ce ar fi in stare sa-si calce in picioare propriul parinte doar pentru o reusita..Si atunci stai sa te intrebi..sunt oameni?..Iar daca ii numesti animale at jignesti animalele pt ca ele au fost lasate pe pamant pt a-si trai viata dupa regulile ei fara drept de comentariu sau abatere..Si in cazul asta..oamenilor de genul celor din articolul tau..le-as pune o eticheta clara..umbre ale pamantului ce merita sterse asemeni unei urme de creion stearsa de o radiera! Concluzia..e mare lucru sa fi om in ziua de astazi!
Anonim a spus…
@raluca: mai ma intrebari, dar vor venii pe parcurs :P
Anonim a spus…
@loredana: esti cam dura cu semenii tai si la asta ma refer: "..le-as pune o eticheta clara..umbre ale pamantului ce merita sterse asemeni unei urme de creion stearsa de o radiera". Ideea e ca trebuie intelesi de fapt fiecare persoana trebuie inteleasa in felul ei' tu esti pregatita sa-ncerci sa-i intelegi?!
Loredana a spus…
Dura cu semenii mei? M-ai facut sa zambesc..viata iti ofera in fiecare zi ceva de invatat! Daca reusesti sa le pricepi pe toate ..vei acumula suficient incat sa-ti dai seama ca incercarea de a-i intelege pe toti nu e altceva decat o pierdere de timp! Intelege pe cine merita inteles...iar pe ceilalti lasa-i in plata Domnului!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când