Raluca Nicula Blog

Am citit "Părinți și copii" a lui Turgheniev cu pasiune; o dată pentru că sunt copil și încă o dată pentru că sunt părinte. Așadar, am privit și printre gene și prin ochelari conflictul, dar mai ales diferența de mentalitate dintre generații. M-am gândit inițial că despre asta va fi vorba în cele 251 de pagini, dar parcurgând cartea, am văzut că este o poveste de viață.  Personajul central este Evgheni Vasilievici Bazarov un tânar medic, fiu de țăran, care nu-și găsește locul în societatea rusă a secolului al XIX-lea. El critică vehement aristocrația vremii, acuzând-o de superficialitate, și defăimează întreaga moștenire culturală primită de la înaintași, motiv pentru care va stârni revolta celor mai în vârstă decât el. Bazarov este, prin urmare, un nihilist, așa cum lui însuși îi place să se caracterizeze. Aceste principii de viață, însă, îl vor împiedica să guste fericirea și dragostea, pe care le vede ca pe un fruct interzis celor cu  pretenții înalte. Slăbiciunea mea p...

Cred că v-am mai spus cât de mult îmi place toamna! Cerul ăsta de sticlă, copacii pictați în nuanțe de maron, aerul proaspăt și parfumat sunt atâtea motive să privești și să te lași învăluit de frumusețea naturii! Ceva se întâmplă, totul se transformă, se pregătește, e în așteptare.  Îmi mai place toamna că mă pot bucura din plin de legumele din grădina de la țară. Am adunat cu satisfacție: morcovii, păstârnacul, țelina, pătrunjelul-rădăcină, sfecla roșie (care a crescut fără frică și cea mai mică e de mărimea unei cești generoase de cafea) și varza care a ajuns la murături. Asta după ce, mai înainte, recoltasem deja ceapa, usturoiul, ardeii, vinetele, roșiile și toate cele. Anul ăsta a fost unul excelent pentru grădinița mea, pe care am îngrijit-o atât cât am putut (adică mai mult în week-enduri și mai mult cu privirea) alături de mama, care a avut grijă săptămână de săptămână să adune buruienile, să sape cu grijă și să nu lipsească apa cea de toate zilele de la răsadurile mai ...

Am două cărţi de bucate... Le am cam degeaba. Una am primit-o de la mămăiţa mea când m-am măritat. "Mamaie, îţi dau cartea asta de bucate să fii gospodină ca mine. Când m-am mutat şi eu la casa mea, nu ştiam să fac mai nimic, dar am învăţat de aici. Să pui mâna să găteşti că aşa ţine o femeie casa", m-a sfătuit ea. Ei, mamaie dragă, de atunci, dacă am deschis-o de 10 ori, e bine. În schimb, am preferat să iau reţete de pe net şi să-mi surprind soţul cu fel şi fel de bunătăţi. De la prăjituri până la fripturi şi paste, am făcut adevărate experimente în bucătărie şi mi-a prins bine. De când a apărut şi mititelul în familie, cu atât mai mult mă văd obligată să caut feluri de mâncare potrivite vârstei lui. Dacă până acum îmi plăcea să mănânc în oraş, parcă e mai frumos să gătesc eu o oră-două, în şorţul meu colorat, ascultând Magic FM şi gândindu-mă să-i surprind plăcut pe cei dragi. Azi, spre exemplu, am găsit o reţetă super de pizza cu blat făcut în casă, fără drojdie....

Am aproape anul de când nu am mai luat contact cu meseria mea, de când nu am mai redactat articole de presă şi nu am mai fost în miezul evenimentelor. Dacă la început m-am adaptat greu, pentru că nu mai eram la curent cu ce se întâmplă prin judeţ, acum mi-e tare bine aşa. Îmi permit luxul de a nu mă mai uita la tv la programele de ştiri, nu mai simt nevoia să ştiu tot ce mişcă, am devenit din nou om, nu roboţel de news alert. În schimb, am găsit altă pasiune. Am luat la puricat site-urile de comerţ electronic, în căutarea ofertelor pentru... pentru cine credeţi? Pentru bebeluşi, normal. Până acum sunt clientă fidelă emag, pentru că sunt serioşi şi chiar au preţuri bune. De la ei am achiziţionat pătuţul, scaunul auto, un cărucior şi multe alte accesorii de prin căsuţa noastră dragă. Acum clickuiesc după o piscină de copilaşi, o tricicletă şi după câteva accesorii de luat în vacanţa care se apropie. Îmi place că produsele de la emag au venit repede direct la uşă, fără să mai stau eu s...

Când zic şi eu că mă fac fată de blog şi promit că voi scrie regulat, pac! trece anul şi nu mai dau cu tastele pe aici. Noroc că unii vizitatori mă mai trag de moţ, şi bine fac.  Timpul meu nu mai e al meu, de fapt. Ieri s-au împlinit 10 luni în care secundele mele i-au aparţinut lui, în totalitate, adică micuţului răsfăţat şi total dependent de mine. V-aş putea scrie ore întregi despre provocările de a fi părinte, dar n-o s-o fac. Un singur lucru este universal valabil: e minunat, mai ales când îţi doreşti asta din toată fiinţa ta.  Dacă până acum nu mă vedeam făcând altceva în afară de meseria mea, realizez că, parcă, am fost antrenată toată viaţa pentru a deveni mamă. Aşa că, plăcerile mele se reduc acum la scotocirea prin magazinele de bebeluşi, documentarea pe tema alimentaţiei piticilor, plimbările prin parc atârnată de un cărucior şi o cafea în faţa calculatorului, dând like şi share pe facebook la nişte concursuri idioate de unde niciodată nu am câştigat nimic...

Mă scuzați, ce zi e azi? E deja 12 noiembrie? Pff, nici că n-aș realiza, daca nu mi-ar arăta asta PC-ul, în colțul din dreapta. Cum trec zilele astea! Parcă mai ieri era vară. Zilele mele trec frumos, însă. Zi de zi am sub nas cărticele și broșuri "Mami & bebe", suzete, biberoane cu ceai de colici, jucării, hăinuțe gata de călcat și picături de administrat. Ce să mai, sunt mamă, și asta îmi ocupă tot timpul. Când îl văd pe piticul în cauză cum își freacă piciorușele, parcă le pregătește de maraton, și cum cercetează cu privirea camera, aruncându-mi totodată și-un zâmbet știrb, uit de ceas, de ciorba de pe foc și chiar de noua colecție de iarnă de la mall. Ultima oară când am intrat într-un magazin, am analizat cu atenție sectorul de body-uri, babețici, căciulițe și botoșei. Când am ieșit, am realizat că n-am aruncat nici măcar o privire spre colanții și rochițele tricotate tocmai bune de purtat în perioada asta. Eh, le las pe data viitoare, atunci când poate îmi voi face...

Chiar e, să știți. Nu că m-aș fi îndoit vreodată de chestia asta, dar parcă acum îmi răsună în cap mai puternic. Câte bucurii sunt într-o viață de om, câte motive de a zâmbi, de a ne sălta inima! Dar niciunul nu se compară cu minunea de a fi mamă. Las soarele să ne zâmbească și inima să ne-nflorească. Puiul mamei, fii sănătos!