Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Turgheniev: "Părinți și copii"

Am citit "Părinți și copii" a lui Turgheniev cu pasiune; o dată pentru că sunt copil și încă o dată pentru că sunt părinte. Așadar, am privit și printre gene și prin ochelari conflictul, dar mai ales diferența de mentalitate dintre generații. M-am gândit inițial că despre asta va fi vorba în cele 251 de pagini, dar parcurgând cartea, am văzut că este o poveste de viață. 
Personajul central este Evgheni Vasilievici Bazarov un tânar medic, fiu de țăran, care nu-și găsește locul în societatea rusă a secolului al XIX-lea. El critică vehement aristocrația vremii, acuzând-o de superficialitate, și defăimează întreaga moștenire culturală primită de la înaintași, motiv pentru care va stârni revolta celor mai în vârstă decât el. Bazarov este, prin urmare, un nihilist, așa cum lui însuși îi place să se caracterizeze. Aceste principii de viață, însă, îl vor împiedica să guste fericirea și dragostea, pe care le vede ca pe un fruct interzis celor cu  pretenții înalte.

Slăbiciunea mea pentru literatura rusă este deja cunoscută. Îmi plac realismul și pasiunea autorilor ruși, valabile și în cazul lui Turgheniev. Remarc, de asemenea, patriotismul lor și dragostea pentru natură, atât de frumos redate în operele deja consacrate.

Am cules și câteva citate:

"Timpul, e lucru știut, zboară uneori ca pasărea, alteori se târăște ca viermele; dar omul se simte bine atunci când nu ia în seamă trecerea lui".

"Apariția bădărăniei e deseori folositoare în viață, căci ea slăbește strunele prea încordate, potolește îngâmfarea, dar și uitarea de sine, amintindu-le că, de fapt, sunt rude apropiate".

"Dacă ai știi prea multe, ai să îmbătrânești prea devreme".

"Viața unui om atârnă de un fir de păr, o prăpastie fără fund i se poate căsca la picioare în orice clipă, iar el își mai născocește și singur tot soiul de neplăceri, își otrăvește existența".

"Mai cuminte e să spargi pietre decât să-i permiți unei femei să pună stăpânire chiar și pe vârful unui deget de-al tău".

"Pe om, cât l-ai ponegri, fii sigur că merită în fond de douăzeci de ori mai mult".

"Omul e în stare să renunțe la toate, să se lepede de orice prejudecăți, dar sa recunoască bunăoară, că un frate de-al său, care fură batiste, e un hoț, asta este peste puterile lui".

"Feciorul e ca așchia desprinsă de trunchi. Mai bine zis, e ca șoimul: când vrea, zboară, când vrea, se întoarce iarăși.. Pe când noi suntem ca două ciuperci pe-o scorbură, stăm alături și nu ne mai urnim din loc. Numai eu o să rămân aceeași mereu pentru tine, ca și tu pentru mine".
 
"Oricât de pătimașă, oricât de păcătoasă, oricât de zbuciumată ar fi inima ascunsă în  mormânt, florile ce cresc pe el ne privesc senine, cu ochii lor nevinovați, amintindu-ne nu numai de liniștea veșnică, de tihna măreață a naturii nepăsătoare, ci și de veșnica împăcare și de viața fără de sfârșit".

Comentarii

gamalia a spus…
Parca ai citit alta carte fata de ce am citit eu. Ma bucur ca ti-a placut. Probabil si pentru ca tu esti fascinata de literatura rusa, iar eu o cam urasc. Ma chinui de o luna cu Maestrul si Margareta si nici acum nu am reusit sa o termin.
Raluca Nicula a spus…
Fata de ce am mai citit de pe la rusi, cartea asta nu m-a impresionat in mod special. Ce m-a tinut in priza a fost insa scriitura, pentru ca intamplarile au fost de cele mai multe ori banale. Dar, per total, e un castig, nu o pierdere de timp :) Merci pentru carte, inca o data! Le voi parcurge pe toate cele daruite de tine si voi scrie impresii aici, asa ca te mai astept! ;)
Crengu a spus…
Aveti timp si pentru citit, buna treaba! Eu ma bucur ca mai dai si pe aici! :)
Raluca Nicula a spus…
Crengu, timp de savurat carti nu prea mai e, din pacate. Ma bucur ca ai fost pe faza si ai venit imediat ce am postat in locul meu virtual preferat :) (ce rime fac!)

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…