Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Din grădină...

Cred că v-am mai spus cât de mult îmi place toamna! Cerul ăsta de sticlă, copacii pictați în nuanțe de maron, aerul proaspăt și parfumat sunt atâtea motive să privești și să te lași învăluit de frumusețea naturii! Ceva se întâmplă, totul se transformă, se pregătește, e în așteptare. 
Îmi mai place toamna că mă pot bucura din plin de legumele din grădina de la țară. Am adunat cu satisfacție: morcovii, păstârnacul, țelina, pătrunjelul-rădăcină, sfecla roșie (care a crescut fără frică și cea mai mică e de mărimea unei cești generoase de cafea) și varza care a ajuns la murături. Asta după ce, mai înainte, recoltasem deja ceapa, usturoiul, ardeii, vinetele, roșiile și toate cele. Anul ăsta a fost unul excelent pentru grădinița mea, pe care am îngrijit-o atât cât am putut (adică mai mult în week-enduri și mai mult cu privirea) alături de mama, care a avut grijă săptămână de săptămână să adune buruienile, să sape cu grijă și să nu lipsească apa cea de toate zilele de la răsadurile mai firave.
Dacă e să trag linie, am făcut o afacere foarte bună. Pe lângă faptul că nu am mai cumpărat legume din piață de nu mai țin minte când, am satisfacția că bebelușul a avut parte de alimente sănătoase, neinjectate sau otrăvite cu mai știu eu ce substanțe. Nu, nici măcar un praf de îngrășăminte chimică nu am pus și, în afară de cartofii care au inhalat niște soluție anti-gândaci, nu a existat picior de legumă în grădiniță care să primească un astfel de tratament. 
Rădăcinoasele, dragele de ele, au ajuns și vor ajunge în continuare în supele de legume sau în ciorbele, pilafurile și tocănițele de pe masa noastră. Nu are rost să mai spun că gustul lor... are gust :)
Data viitoare vă povestesc cum apariția bebelușului ne-a făcut să creștem pui la țară, ca să-i "numărăm" toamna în farfurie.

Comentarii

Crengu a spus…
Ia uite cine.a revenit si foarte bine a facut! :) Ma bucur pentru voi, ca stati atat de aproape de sat incat sa puteti avea o gradina. Noi n.ajungem atat de des la tara pe cat ne.am dori, asa ca o parte semnificativa din buget se duce pe cumparaturi.

Chiar mi.era dor sa citesc ceva scris de tine! Te pup!
Raluca Nicula a spus…
Buna, Crengu! Merci pentru feedback :) Sper sa imi fac timp pentru blog, dar avand in vedere evenimentele care vor urma, tare mi-e teama ca nu voi reusi.

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…