Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Din grădină...

Cred că v-am mai spus cât de mult îmi place toamna! Cerul ăsta de sticlă, copacii pictați în nuanțe de maron, aerul proaspăt și parfumat sunt atâtea motive să privești și să te lași învăluit de frumusețea naturii! Ceva se întâmplă, totul se transformă, se pregătește, e în așteptare. 
Îmi mai place toamna că mă pot bucura din plin de legumele din grădina de la țară. Am adunat cu satisfacție: morcovii, păstârnacul, țelina, pătrunjelul-rădăcină, sfecla roșie (care a crescut fără frică și cea mai mică e de mărimea unei cești generoase de cafea) și varza care a ajuns la murături. Asta după ce, mai înainte, recoltasem deja ceapa, usturoiul, ardeii, vinetele, roșiile și toate cele. Anul ăsta a fost unul excelent pentru grădinița mea, pe care am îngrijit-o atât cât am putut (adică mai mult în week-enduri și mai mult cu privirea) alături de mama, care a avut grijă săptămână de săptămână să adune buruienile, să sape cu grijă și să nu lipsească apa cea de toate zilele de la răsadurile mai firave.
Dacă e să trag linie, am făcut o afacere foarte bună. Pe lângă faptul că nu am mai cumpărat legume din piață de nu mai țin minte când, am satisfacția că bebelușul a avut parte de alimente sănătoase, neinjectate sau otrăvite cu mai știu eu ce substanțe. Nu, nici măcar un praf de îngrășăminte chimică nu am pus și, în afară de cartofii care au inhalat niște soluție anti-gândaci, nu a existat picior de legumă în grădiniță care să primească un astfel de tratament. 
Rădăcinoasele, dragele de ele, au ajuns și vor ajunge în continuare în supele de legume sau în ciorbele, pilafurile și tocănițele de pe masa noastră. Nu are rost să mai spun că gustul lor... are gust :)
Data viitoare vă povestesc cum apariția bebelușului ne-a făcut să creștem pui la țară, ca să-i "numărăm" toamna în farfurie.

Comentarii

Crengu a spus…
Ia uite cine.a revenit si foarte bine a facut! :) Ma bucur pentru voi, ca stati atat de aproape de sat incat sa puteti avea o gradina. Noi n.ajungem atat de des la tara pe cat ne.am dori, asa ca o parte semnificativa din buget se duce pe cumparaturi.

Chiar mi.era dor sa citesc ceva scris de tine! Te pup!
Raluca Nicula a spus…
Buna, Crengu! Merci pentru feedback :) Sper sa imi fac timp pentru blog, dar avand in vedere evenimentele care vor urma, tare mi-e teama ca nu voi reusi.

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …