Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Am două cărţi de bucate... Le am cam degeaba. Una am primit-o de la mămăiţa mea când m-am măritat. "Mamaie, îţi dau cartea asta de bucate să fii gospodină ca mine. Când m-am mutat şi eu la casa mea, nu ştiam să fac mai nimic, dar am învăţat de aici. Să pui mâna să găteşti că aşa ţine o femeie casa", m-a sfătuit ea. Ei, mamaie dragă, de atunci, dacă am deschis-o de 10 ori, e bine. În schimb, am preferat să iau reţete de pe net şi să-mi surprind soţul cu fel şi fel de bunătăţi. De la prăjituri până la fripturi şi paste, am făcut adevărate experimente în bucătărie şi mi-a prins bine.
De când a apărut şi mititelul în familie, cu atât mai mult mă văd obligată să caut feluri de mâncare potrivite vârstei lui. Dacă până acum îmi plăcea să mănânc în oraş, parcă e mai frumos să gătesc eu o oră-două, în şorţul meu colorat, ascultând Magic FM şi gândindu-mă să-i surprind plăcut pe cei dragi.
.jpg)
Azi, spre exemplu, am găsit o reţetă super de pizza cu blat făcut în casă, fără drojdie. Până acum, pe unde am mai mâncat pizza gătită în casă, nu mi-a plăcut aproape niciodată blatul (ba era prea tare, ba prea era pâine goală etc), dar vă garantez că acesta e pufos, fraged şi foarte bun. Aşa că, dacă v-am convins, reţeta o găsiţi aici. Să-mi spuneţi cum a ieşit :)
Comentarii