Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Cărțile noastre de „noapte bună” (TOP 10)

Încă de când ne erau copiii niște bebeluși năzdrăvani, ne-am creat un ritual de seară. După băiță și pijamale, musai să citim și (minim) o carte. Așa e și acum și cred că la fel va fi și peste cinci ani :)

Avem o colecție de cărți, unele achiziționate în urma unor recomandări, altele cumpărate pur și simplu după copertă și descrierea de pe elefant.ro sau de pe libris.ro. Așa că acum vă putem face un top cu cele mai iubite cărți. Da, le iubesc și eu, citindu-le, le iubesc și copiii ascultându-le poveștile și urmărind cu degețelele lor micuțe ilustrațiile frumoase.



De ce ne plac aceste cărți? În primul rând, pentru poveștile blânde și inspiraționale, din care tragem concluzii utile (importanța prieteniei, cum să gestionăm momentele de nervozitate, cât de importante ne sunt emoțiile și sentimentele, cât de important e să știm că suntem iubiți, cum să fim curajoși, etc). Apoi, după cum am mai spus, ilustrațiile sunt captivante și frumoase, purtându-ne instantaneu în lumea poveștilor cu final fericit. Și nu în ultimul rând, ne plac poveștile de seară pentru că ne aduc împreună, într-o caldă îmbrățișare.

1. „Ursulețul Benny și rățușca Mac”, de Katja Reiner și Tim Warnes 




Ursulețul Benny și prietenii săi, vulpita Roxi și veverita Ronți, înalță un zmeu în văzduh. Zmeul zboară până aproape de nori, iar vântul îl duce departe. Ce vor face cei trei prieteni?

Matei și prietenul său, Edi, construiesc un baraj și vor să lanseze la apă o bărcuță. Dar barajul cedează, iar prietenia lor e pusă la încercare.

3. „Elmer și Rose”, de David McKee


Un elefant multicolor face cunoștință cu o elefănțică roz. O poveste despre aparențe și prejudecăți.

4. „Povești cu animale drăgălașe”, de Paloma Wensell și Ulises Wensell 

 
Poveștile cu peripețiile animalelor au fost mereu pe placul copiilor. În această carte veți descoperi 11 povești mititele, dar pline de farmec (o zebră descoperă un ou uriaș, un pui de vulpe cade din copac, pe crocodil îl dor dinții).

5. „Noapte bună, ursule hoinar”, de Henrike Lippa și Julia Gerigk



Un urs hoinar nu poate să doarmă și cutreieră pădurea ca să vadă o stea căzătoare. Animalele sunt deranjate de zgomotele iscate de urs și-i atrag atenția. 

6. „Cartea curajului”, de Adina Rosetti



Întâmplări reale care construiesc eroi. Adina Rosetti prezintă o colecție de zece povești inspirate din fapte de viață, povești care ne ajută să ne depășim frica și să devenim curajoși.

7. „Te voi iubi mereu,” de Mark Sperring și Alison Brown


Șoricel este fericit pentru că mămica lui îl asigură tot timpul de dragostea pe care i-o poartă. 

8. „Mog și bunicuța”, de Judith Kerr



Seria Mog este cunoscută și iubită în toată lumea. În cartea de față, Mog rămâne în grija bunicii, după ce stăpânii săi pleacă în vacanță. Când se anunța o perioadă de liniște și leneveală, apare Tibbles.

9. „Nu te înfuria”, de Berta Garcia Sabates


Orice copil are momente când se înfurie și simte că nu se mai poate controla. Cum gestionează furia un copil căruia surioara îi strică jucăria preferată? Dar altul care este lovit pe terenul de fotbal? Exemplele oferite în carte îi ajută pe copii să înțeleagă ce se întâmplă cu ei atunci când se enervează și cum pot să se calmeze.
O colecție generoasă de povestiri și fabule care ne învață să fim mai buni. Poveștile celebre (printre care: Alice în Țara Minunilor, Regele Midas, Vrăjitorul din Oz, Motanul încălțat, Mica sirenă) și ilustrațiile jucăușe îl vor captiva cu siguranță pe cel mic.

Comentarii

Aimée a spus…
Foarte frumos! Ghici ce carte avem si noi dintre toate! Exaaact, pe cea cu Matei! :))

Legat de te voi iubi mereu, noi avem altceva:
http://www.edituraparalela45.ro/carte/mereu-te-voi-iubi/

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...