Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Cărțile noastre de „noapte bună” (TOP 10)

Încă de când ne erau copiii niște bebeluși năzdrăvani, ne-am creat un ritual de seară. După băiță și pijamale, musai să citim și (minim) o carte. Așa e și acum și cred că la fel va fi și peste cinci ani :)

Avem o colecție de cărți, unele achiziționate în urma unor recomandări, altele cumpărate pur și simplu după copertă și descrierea de pe elefant.ro sau de pe libris.ro. Așa că acum vă putem face un top cu cele mai iubite cărți. Da, le iubesc și eu, citindu-le, le iubesc și copiii ascultându-le poveștile și urmărind cu degețelele lor micuțe ilustrațiile frumoase.



De ce ne plac aceste cărți? În primul rând, pentru poveștile blânde și inspiraționale, din care tragem concluzii utile (importanța prieteniei, cum să gestionăm momentele de nervozitate, cât de importante ne sunt emoțiile și sentimentele, cât de important e să știm că suntem iubiți, cum să fim curajoși, etc). Apoi, după cum am mai spus, ilustrațiile sunt captivante și frumoase, purtându-ne instantaneu în lumea poveștilor cu final fericit. Și nu în ultimul rând, ne plac poveștile de seară pentru că ne aduc împreună, într-o caldă îmbrățișare.

1. „Ursulețul Benny și rățușca Mac”, de Katja Reiner și Tim Warnes 




Ursulețul Benny și prietenii săi, vulpita Roxi și veverita Ronți, înalță un zmeu în văzduh. Zmeul zboară până aproape de nori, iar vântul îl duce departe. Ce vor face cei trei prieteni?

Matei și prietenul său, Edi, construiesc un baraj și vor să lanseze la apă o bărcuță. Dar barajul cedează, iar prietenia lor e pusă la încercare.

3. „Elmer și Rose”, de David McKee


Un elefant multicolor face cunoștință cu o elefănțică roz. O poveste despre aparențe și prejudecăți.

4. „Povești cu animale drăgălașe”, de Paloma Wensell și Ulises Wensell 

 
Poveștile cu peripețiile animalelor au fost mereu pe placul copiilor. În această carte veți descoperi 11 povești mititele, dar pline de farmec (o zebră descoperă un ou uriaș, un pui de vulpe cade din copac, pe crocodil îl dor dinții).

5. „Noapte bună, ursule hoinar”, de Henrike Lippa și Julia Gerigk



Un urs hoinar nu poate să doarmă și cutreieră pădurea ca să vadă o stea căzătoare. Animalele sunt deranjate de zgomotele iscate de urs și-i atrag atenția. 

6. „Cartea curajului”, de Adina Rosetti



Întâmplări reale care construiesc eroi. Adina Rosetti prezintă o colecție de zece povești inspirate din fapte de viață, povești care ne ajută să ne depășim frica și să devenim curajoși.

7. „Te voi iubi mereu,” de Mark Sperring și Alison Brown


Șoricel este fericit pentru că mămica lui îl asigură tot timpul de dragostea pe care i-o poartă. 

8. „Mog și bunicuța”, de Judith Kerr



Seria Mog este cunoscută și iubită în toată lumea. În cartea de față, Mog rămâne în grija bunicii, după ce stăpânii săi pleacă în vacanță. Când se anunța o perioadă de liniște și leneveală, apare Tibbles.

9. „Nu te înfuria”, de Berta Garcia Sabates


Orice copil are momente când se înfurie și simte că nu se mai poate controla. Cum gestionează furia un copil căruia surioara îi strică jucăria preferată? Dar altul care este lovit pe terenul de fotbal? Exemplele oferite în carte îi ajută pe copii să înțeleagă ce se întâmplă cu ei atunci când se enervează și cum pot să se calmeze.
O colecție generoasă de povestiri și fabule care ne învață să fim mai buni. Poveștile celebre (printre care: Alice în Țara Minunilor, Regele Midas, Vrăjitorul din Oz, Motanul încălțat, Mica sirenă) și ilustrațiile jucăușe îl vor captiva cu siguranță pe cel mic.

Comentarii

Crengu a spus…
Foarte frumos! Ghici ce carte avem si noi dintre toate! Exaaact, pe cea cu Matei! :))

Legat de te voi iubi mereu, noi avem altceva:
http://www.edituraparalela45.ro/carte/mereu-te-voi-iubi/

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…