Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Înapoi pe pământ

E deja august. Pe unde fuge timpul şi de ce nimeni nu-i face cunoştinţă cu racul? În fine, azi sunt cam poetică, probabil mi se trage de la concediul care de abia s-a încheiat. O vacanţă reuşită, plină de bălăceli, scoici, aer proaspăt şi zâmbete, multe zâmbete. Am ignorat complet ştirile şi, pe cât posibil, telefonul. Şi zău că se poate şi fără!

Dar, iată că am revenit printre pământeni, acolo unde nu există viaţă fără stres, nervi şi bătaie de cap. Bateriile încărcate cu odihnă, linişte şi frumos se epuizează rapid, la fel ca aerul dintr-un balon spart. Dăm înainte, ce să facem, viaţa e frumoasă oricum!

Acum să revenim la şoferi vitezomani, oameni fără loc de muncă, examene cu promovabilitate zero şi alte nebunii ale cotidianului nostru. Noroc că de pe desktop îmi zâmbeşte senin o plajă extraterestră!


Comentarii

Crengu a spus…
As fi preferat doar primul paragraf si niste poze cu balaceli! :D
Raluca Nicula a spus…
Crengu, si eu la fel. Urmeaza si cateva poze. Te pup!
Adi Popescu a spus…
Pentru că nimeni nu spune timpului sa mearga ca racul, putem doar sa avem aer curat cu Salin. Este şi de viitor pentru că e pentru copii... şi că e al nostru.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …