vineri, 5 septembrie 2008

Falsul din oglindă

Cât de uşor e să-i criticăm pe alţii şi să uităm de propria ogradă... Dar parcă unii dintre noi sunt prea de tot, nu? Pentru ei suntem urâţi, proşti, nesuferiţi. De ce? În fond, suntem toţi o apă şi-un pământ prin alcătuire. Dar, cum putem cataloga un om care-l critică pe altul prin prisma unui handicap fizic sau a unui simplu defect? E plin pământul de astfel de eminenţe atotştiutoare, adevărate modele de frumuseţe şi rafinament. Cum unde-s? În propria oglindă!

P.S. Şi oglinzile se sparg!

2 comentarii:

Anca spunea...

Cred ca aceste oglinzi s-ar sfarama daca in fiecare ar fi un dram de credinta, de a-ti iubi aproapele mai mult decat pe tine insuti si a nu mai vedea paiul din ochiul altuia si sa-ti vezi barna din ochiul tau.

Raluca Nicula spunea...

Aşa e, Anca, asta am vrut şi eu să spun! Să nu mai privim numai spre ce fac unii, ce dreg alţii... Uităm să ne trăim propria viaţă!