D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Simţeam nevoia să citesc o carte, dar oboseala nu-mi dădea voie. Astăzi, însă, am primit ceva pe care n-am cum să nu-l răsfoiesc. Este un roman de marcă al lui Paul Goma care mă va face să privesc cu ochi vii secolul trecut. Deşi este scrisă de un "nepiteştean" (aşa cum autorul se declară), "Patimile după Piteşti" m-au fascinat încă din criticile pozitive ale "topoloveanului" care mi-a recomandat-o. Revin cu impresii!
“Despre Piteşti nu se vorbeşte - despre Piteşti se tace.”
“Despre Piteşti au dreptul să vorbească doar piteştenii - iar ei tac.”
“Despre Piteşti au dreptul să vorbească doar piteştenii - iar ei tac.”
Comentarii