D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
De 1 iunie, daţi-mi voie să privesc retrospectiv şi să m-aşez pe poiana copilăriei, în braţele bunicii.
Când spun copilărie, spun bunica. Mă gândesc instant la cartofii copţi cu care mă îmbia când veneam seara de pe drum, la şorţul ei mereu pătat sau ud, la privirea caldă din ochii-i de ocean. Bunicuţa m-a învăţat ce înseamnă viaţa, chiar dacă nu ea mi-a dăruit-o. Înţelepciunea-i, blândeţea şi credinţa necondiţionată au fost un pedagog mult mai bun decât atâţia ani de şcoală. Cândva i-am scris o poezie. Una care surprindea în trei strofe un atom din dragostea mea pentru ea. Era fericită. Eram fericită.
O îmbrăţişare caldă, cu braţele-i uscate de boală şi bătrâneţe, mă învie.
Sărut mâna, bunicuţo, icoana copilăriei mele fericite!
Când spun copilărie, spun bunica. Mă gândesc instant la cartofii copţi cu care mă îmbia când veneam seara de pe drum, la şorţul ei mereu pătat sau ud, la privirea caldă din ochii-i de ocean. Bunicuţa m-a învăţat ce înseamnă viaţa, chiar dacă nu ea mi-a dăruit-o. Înţelepciunea-i, blândeţea şi credinţa necondiţionată au fost un pedagog mult mai bun decât atâţia ani de şcoală. Cândva i-am scris o poezie. Una care surprindea în trei strofe un atom din dragostea mea pentru ea. Era fericită. Eram fericită.O îmbrăţişare caldă, cu braţele-i uscate de boală şi bătrâneţe, mă învie.
Sărut mâna, bunicuţo, icoana copilăriei mele fericite!
Comentarii
:( m-a crescut cu multa iubire si ma voi gandi la ea cu multa iubire pentru totdeauna!....IRINA (LAURA SI VALIC)