joi, 19 iunie 2008

Flori de tei

În seara asta, când mă întorceam de la serviciu, am simţit mirosul dulce-intens al florilor de tei. Un miros romantic, al iubirii împlinite şi al dragostei de viaţă. Nasul meu aşa l-a perceput.
Oricât de ocupat mi-ar fi gândul, se răsfaţă cu parfumul de miere al teiului, cu frumuseţea florilor grupate, cu sănătatea ceaiului aromat.

În seara asta, mai mult ca oricând, i-am înţeles veneraţia lui Eminescu pentru copacul iubirilor împlinite, frânte sau închipuite.

2 comentarii:

Adrian Enache spunea...

Aroma florilor de tei are ceva magic şi pentru mine. Mă face să mă simt bine, îmi aduce aminte de atâtea lucruri bune...

Wilfried Birleanu spunea...

In fiecare zi, la 5 dimineata, am in program o jumatate de ora de alergat. Si cum la ora aia nu sunt multe masini pe strada, parfumul florilor de tei te imbata pur si simplu. Pe mine ma trimite cu gandul la Pitestiul copilariei, cand pe strada Crinului, intre Popa Sapca si Viilor erau case si multi tei.