Raluca Nicula Blog

Sunt oameni care sunt pricepuţi într-un singur domeniu... şi atât. Sunt fătuci care sunt bune decât pe catwalk şi au în cap doar... fitze, iar atunci când deschid gura le mai cade câte-o perlă coaptă bine între cei doi neuroni. Sunt oameni care nu vor să vorbesc cu tine. P.S.: Dar asta dovedeşte doar că... poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri! Elena Băsescu ştieee!!!

Este păcat când un om nu este apreciat la adevărata sa valoare şi este trist că acesta intră în atenţia tuturor atunci când... moare. Aceasta este concluzia la care am ajuns, după ce câţiva oameni de cultură şi artişti, în adevăratul sens al cuvântului, au trecut în nefiinţă. Sunt sigură că acest gând vă freamătă pe mulţi dintre voi, mai ales pe aceia care nu mai suportă kitschul, vedetismul închipuit şi greşit asumat, non-valorile care se perindă la TV. O vorbă din bătrâni spune că nu-ţi dai seama ce/pe cine ai lângă tine, până nu pierzi acel lucru/acea persoană. Consider că vorba aceasta ţine mai mult de dragostea faţă de cineva, pe care o realizezi în momentul când persoana nu mai e, şi că nu e valabilă în cazul respectului, valorii autentice, spiritualităţii de înaltă clasă... acestea ar trebui apreciate din timp. Degeaba îi guşti acum opera şi-i lauzi virtuţile unui om pe care în timpul vieţii l-ai ocolit, l-ai criticat pe nedrept, poate chiar l-ai denigrat. Încă un lucru pe care ...

Nu mai e un secret pentru nimeni şpaga doctorilor. A devenit chiar o taxă în ţara noastră, una încă neoficială. Să ne gândim puţin cum ar trebui să se numească: păi... să încercăm taxa de băgat în seamă ... sau taxa pe aerul împuţit pe care-l respiri în spital... dar cum ar da taxa pe dreptul de a fi tratat cât de cât omeneşte de un sistem dintre cele mai corupte din ţară ? Sună cam sinistru, nu? Ţăranul român nu pleacă la doctor fără să aibă în traistă bucata de brânză, găina cea mai grasă din ogradă şi banii pe care el i-a estimat ca fiind necesari pentru a-i smulge doctorului un zâmbet de satisfacţie. Orăşeanul, mai emancipat din fire, nu-şi mai priveşte portofelul când e vorba de Spital. Dă în stânga şi-n dreapta cu banii, mai ceva ca maneliştii lui Minune. E bine că are de unde. Dar ce ne facem cu majoritatea românilor, acea majoritate care îşi duce cum îşi duce traiul şi nu-şi permite acest lux? Nu dai bani la asistentă, nu-ţi schimbă perfuzia, nu-ţi schimbă patul decât când tr...

Ken Leeeeee :))

Butonând telecomanda, am descoperit într-o seară „ Dallas”- ul cel de altădată, care ţinea în faţa televizorului un mare procent din populaţia României (audienţa era întărită şi de faptul că, la vremea respectivă, se „prindea” decât TVR1). Anyway, serialul a plăcut, motiv că Romantica îl redifuzează, în fiecare seară de la 7. Deşi scenariul este foarte slab, în comparaţie cu filmele contemporane (e şi normal), îmi place să mă delectez cu o porţie de... copilărie. Altă surpriză plăcută am descoperit tot pe Romantica , este vorba despre „Dr. Quinn, medicine woman”, difuzat de la ora 20 în fiecare zi. În „frageda-mi pruncie” priveam minunile medicale făcute de dr. Mike, admiram familia Quinn şi mă intrigau revoltele indienilor. Totul ţesut într-un serial educativ şi deosebit de frumos şi interesant.

Cu ce greşeşte Băsescu în afirmaţiile sale jignitoare la adresa jurnaliştilor? Cu multe, dar, în fapt, are numai de câştigat! Şi ştiţi de ce? Pentru că aşa cum el numeşte breasla jurnalistică pe oriunde apucă, la fel este aceasta privită şi judecată de către popor. Deci, ştie el, Traian de ce acuză şi denigrează. Am privit reacţiile internauţilor la un articol postat pe un site de ştiri, în legătură cu afirmaţiile preşedintelui la adresa mass-media româneşti. Majoritatea au salutat jignirile, considerându-le justificate. Unii veneau chiar şi cu idei pentru stârpirea presei „de noroi” (senzaţională). Nimic rău în asta. Dar eu am primit din comentariile tuturor o dovadă incontestabilă că, pe lângă aceia care aprobă tot ce face şi ce spune Băsescu, sunt unii care taxează deciziile sale politice, sau de altă natură, dar dau aprobativ din cap când ex-şuviţatul denigrează presa românească. Într-adevăr, una bucată presă de la noi se denigrează şi singură, nu-i nevoie de cineva sus-pus să obse...

"Let the rain come down and wash away my tears, Let it fill my soul and drown my fears, Let it shatter the walls for a new, new sun A new day has... come"