Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Revolta unui credincios

Am asistat zilele acestea la o adevărată tragedie, respectiv moartea unor tineri și rănirea gravă a altora în urma izbucnirii unui incendiu la clubul Colectiv din București. Ca o reacție pur umană și dezinteresată, sute de oameni au luat cu asalt centrele de transfuzie pentru a dona sânge și a-i ajuta astfel pe semenii lor aflați în nevoie. Medicii, asistentele, pompierii au făcut și ei un efort supraomenesc, intervenind necondiționat.

În tot acest timp, ce face Biserica Ortodoxă Română? Îndeamnă la rugăciune pentru sufletele "celor adormiți"! Nimic rău până acum, dar, la drept vorbind, ați auzit cumva că vreun preot își donează BMW-ul pentru cei vii care au atâta nevoie? Sau că un altul donează profitul pe o zi din parohie pentru a ajuta victimele/rudele vreunui năpăstuit? Dar nefericitul Preafericit ce binefaceri va face el în cazul "Colectiv"? 
Nu-i problemă, ne-am obișnuit cu atitudinea asta ignorantă a multora dintre trimișii lui Dumnezeu pe pământ. Unde au fost aceștia când inundațiile au luat casele semenilor lor, când focul a mistuit gospodării și vieți, când accidentele au mutilat atâția oameni, lăsând în urma lor adevărate drame? Unde e ajutorul prelaților când cei bolnavi au nevoie de bani pentru tratamente și pentru pâinea cea de toate zilele? 

Stimați "preaminunați", Iisus a înmulțit peștii și pâinile, a stat în mijlocul oamenilor, vorbindu-le și povățuindu-i, nu s-a lăfăit în aur pe bancheta limuzinei, ca ultimul cocalar ordinar.


P.S.: Duminică, 1.11.2015, la orele 17.00, sunteți așteptați în Piața Vasile Milea din Pitești să aprindeți o lumânare în memoria celor ce și-au pierdut viața în Clubul Colectiv din București. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când