Raluca Nicula Blog

... bine aţi venit la conferinţa de presă a Partidului Jos Prostia! Cine suntem noi? Suntem nişte tineri care am votat la prezidenţialele din 2009, dar care n-am avut câştig de cauză în faţa maşinăriilor de vot animate de mecanismul pur românesc al furtişagului, al brichetelor şi al găleţilor. Am asistat la un adevărat circ atât pe stradă, unde am văzut mai multe panouri cu antireclame decât fire de iarbă, cât şi la televizor, unde unii jurnalişti s-au dat cu marinarul pe faţă, uitând de principiile echidistanţei şi ale obiectivităţii. Tot noi suntem aceia care nu mai dăm un ban pe facultăţile româneşti, care au devenit în cele mai multe cazuri doar o bandă rulantă de livrat diplome. Tot noi vedem că preşedintele nostru se transformă pe zi ce trece într-un dictator şi nimeni nu are ce face, că românii sunt prostiţi pe faţă şi prin spate, că industria este extraproductivă, dar lipseşte cu desăvârşire, în sfârşit, că România devine o mare piaţă de desfacere... şi atât. Dacă şi voi aveţi ...

Tocmai m-am întors din țara minunilor (mai degrabă ororilor), unde am călătorit cu Alice. Foarte nașpa a fost, vă avertizez. Pe lângă faptul că unui puști pur și simplu nu i-a tăcut gura pe tot parcursul filmului (Doamne, parcă și acum îmi mai blehăie prin urechi), nici producția în sine nu a fost una care să merite. Câteva efecte aruncate acolo, o poveste plictisitoare și previzibilă și gata mult vehiculatul "Alice în țara minunilor". Și dacă nu vedeam în trailer pisica aia rânjită și pe genialul Johnny Depp, poate luam și eu minunata decizie de a nu pierde timpul degeaba la mall. Două concluzii am tras după nefericita experiență: 1. Nu mai merg niciodată la un film pentru copii decât după ce le trece lor ora Colgate; 2. Nu mai judec un film după trailer (Mamă, de câte ori am zis asta!...)

Mă doare carnea de greutatea hainelor. Iarna asta, pe care am dorit-o atât, se încăpăţânează să rămână, deşi n-o mai vrea nimeni. Vreau să vină primăvara! Să stau şi să miros florile proaspete, să văd cum soarele se joacă pe câmpuri, să aud păsările cum foşnesc prin copaci şi cum cântă cu toată fiinţa. Vino, primăvară şi dă jos haina grea care-mi sufocă sufletul!

Azi am chef să mă preling printre oameni, să alerg precum un suflet rătăcitor, neobosit, însetat de orizonturi. Să las în urmă lumea cu toate bubele ei inflamate, pline de puroiul ignoranţei. Zbor fără aripi printre stele şi singurul meu combustibil este dorinţa. Dorinţa de a transforma totul în nectar, de la firul ierbii şi până la steaua polară. Mi-e dor de lumea infinită care se ascunde sub pleoapele iritate. Singura mea consolare e că în curând voi sparge curcubeul şi-mi voi învălui sufletul în culorile sale.

În primul rând, mai criminal decât videoclipul ăsta n-au fost decât două pe youtube: Bâlci de bâlci (evident) şi Şasă cai . Priviţi şi zâmbiţi :D Cel de-al doilea este de fapt o dedicaţie din partea mea pentru toate colegele din breasla jurnalistică argeşeană. La mulţi ani şi realizări deosebite în luna lui Marte:

Îmi surâde foarte mult ideea colegilor de la ziarul Argeşul . Dacă s-ar ţine cu adevărat de această campanie, ar ieşi ceva mişto. Felicitări pentru iniţiativă şi mult spor la strâns mărunţiş :D

Sunt şi bărbaţi adevăraţi pe lumea asta. Eu oricum nu mă îndoiam de asta, dar am zis-o pentru acelea dintre voi care aveaţi oarecare rezerve. În ce constă această bărbăţie a lor? În capacitatea de a-şi face iubitele, mamele, surorile, colegele etc. fericite la început de primăvară. Eu am cunoscut astăzi mai mulţi astfel de bărbaţi. Am văzut unul în zâmbetul unei femei trecute de 50 de ani, care strângea suav în mână punguţa de cadou, altul în zambila pe care o ţinea azi la sân o tânără care traversa pe zebră. Chipuri fericite am văzut de 1 Martie. Pentru multe dintre aceste feţe zâmbitoare responsabili sunt tot ei, bărbaţii. Doar ei au puterea să facă dintr-un banal început de săptămână o sărbătoare. Ei pot orice atunci când iubesc. P.S.: Bărbaţi adevăraţi sunt şi la mine la serviciu. Mulţumesc, dragilor!