Raluca Nicula Blog

„Este mai bine să taci şi să dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu” „Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia umană; iar de cea din urmă sunt foarte sigur” Albert Einstein „Genialitatea poate avea limitările sale, dar prostia nu are acest handicap” Elbert Hubbard „Este foarte periculos să fii sincer în condiţiile în care nu eşti prost” George Bernard Shaw „Să fii prost, egoist şi să ai o sănătate bună sunt trei cerinţe pentru a fi fericit, deşi dacă prostia lipseşte, celelalte nu mai contează” Gustave Flaubert „Cele mai comune două elemente ale universului sunt Hidrogenul şi prostia” Harlan Ellison „Ca să înţelegi că eşti prost, trebuie să-ţi meargă mintea” Georges Brassens „Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii” Garabet Ibrăileanu „Nimeni nu e destul de inteligent pentru a convinge un prost că e prost” Jean de la Fontaine

Haimanale, 1852, 30 ianuarie... Se naşte un dramaturg şi un jurnalist de o valoare incontestabilă, care şi-a făcut debutul literar la vârsta de 21 de ani. Şi cum altfel, decât la o revistă umoristică, pe numele ei „Claponul”. Aici, cât şi la „Ghimpele”, Caragiale îşi va forma „stiloul” său de satiric inconfundabil. Prietenia şi stima sa pentru Eminescu, îl vor aduce la „Timpul”, pe vremea când colabora şi Ioan Slavici. Nu o să mă opresc la operele sale, pentru că sunt convinsă că sunt cunoscute de toată lumea (sau, cel puţin, aşa ar trebui). Am să vă aştern însă un paragraf la care ţin foarte mult, în care el face referire la jurnaliştii vremii (Doamne, cât de valabile sunt cuvintele acestea şi astăzi!): „Astăzi, în mare parte, presa la noi se face numai cu tineri. Aşa-numita a patra putere în stat este condusă şi reprezentată de nişte juni cărora le lipseşte şi cunoştinţa de cauză şi experienţa unei vârste mai coapte şi cultura, neapărat necesară pentru a şti a uza cu dignitate de li...

De ce scrie lumea pe blog? Primul motiv: libertatea de exprimare. Al doilea? Instinctul de turmă (cu precizarea că acesta nu se referă, aici, la oameni limitaţi). Dar această libertate poate fi şi ea greşit asumată sau interpretată. Pentru că, prin ea, mulţi înţeleg să-şi dea drumul la gură (sau, mă rog, la mâini) şi să înceapă să arunce cu cuvinte care mai de care mai vulgare, neadevărate, jignitoare... Păi de aia suntem unde suntem şi cu presa căreia i se reproşează de cele mai multe ori că scrie „la mâna a doua” sau „la comanda unor interese”. Pentru că, aşa cum spunea d-l Golescu, la o întâlnire de ziua libertăţii presei (la Universitatea din Piteşti): „Jurnaliştii sunt atât de liberi, încât scriu numai prostii!”. Aşa e! Sunt total de acord! Şi ne tot batem cu pumnii în piept că n-avem libertate să scriem... ba avem, fraţilor! Libertatea de a pleca... dacă ni se pare că interesele şi principiile noastre nu corespund profilului instituţiei de presă. Şi uite că ajungem din nou la bl...

Am avut o previziune: se făcea că toţi veţi fi fericiţi anul acesta! Şi, ca dovadă, mi s-a arătat în cafea că veţi avea parte de iubire din plin. Nu credeţi? Păi vedeţi şi voi cu ochii voştri! ;)

Aţi privit vreodată ceva mai frumos decât un răsărit? Eu, nu! Nu degeaba Soarele a fost considerat dintotdeauna un zeu. Pentru mine el este metafora vieţii. Răsăritul lui e (re)naşterea unei speranţe, e simbolul unui nou început. Apusul închide în întunericul său colorat o iluzie, o părere, o tragedie, un extaz. Lipsa lui parţială (totală), pentru câteva secunde (eclipsă), provoacă haos; simţim că ne sufocăm, că ne pierdem rostul, identitatea de cetăţeni ai Universului şi ai vieţii. Ne învârtim în jurul său. Atât ca Planetă, cât şi ca oameni de rând. El e centrul nostru, fratele nostru mai mare (fiind o parte a creaţiei divine), de la el avem energie. Îl simţim aproape, ştim că ne veghează, dar nu-l putem vedea, în toată splendoarea sa, cu ochiul liber. Datorită lui zvâcneşte seva în plante, în animale şi în noi! Soarele e bunătate, e viaţă, Centru, optimism, e culoare, lumină, căldură. Iată ce bine a conservat (milioane de ani la rând), în nucleul său, genele Tatălui!

Citind o carte, evident! Cu o zi înainte de examen... Ce să-i faci! Când te-apucă, greu te lasă! O carte bună, cam sincopată, dar per total interesantă. Este vorba despre „Bătrânul şi lupii” a scriitoarei de origine bulgară Julia Kristeva (acum cetăţean francez)- foto. Cartea am procurat-o prin excelenta campanie a Cotidianului care distribuie miercurea pachetul format din ziar şi o carte la 5,9 lei. Mai potolim şi noi cheful de citit în acest fel. Vă recomand aceste cărţi, iar lunea apar cu Cotidianul nişte Enciclopedii foarte interesante. Merită. Prin această strategie de marketing, Cotidianul m-a câştigat de partea sa. Julia Kristeva, "Bătrânul şi lupii”, Ed. Univers, Bucureşti, 2008 (colecţiile Cotidianul) "Atunci când toate aparenţele sunt vicioase, cum să nu le apreciezi pe cele care cel puţin se străduiec să fie convenabile” (pag. 25) „O femeie este făcută pe modelul păpuşilor ruseşti; poţi oricând să scoţi o nouă marionetă din interiorul celeilalte şi să o faci...