Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Raluca Marchiș: "Selfie în oglindă. Când femeia devine mamă"

Ce vezi când te privești în oglindă în prima zi din viața ta de mamă? Copilul. Pentru prima dată, nu te interesează cum îți stă părul, dacă ai mai pus un kilogram, dacă ai cearcăne cât China sau încă un rid pe față. Ceea ce vezi acum e ceea ce ești, nu ceea ce faci sau vrei să pari. Ești mamă... Brațele, inima, gândurile, viața îți sunt învăluite de această minune a naturii, și tu te simți datoare din prima clipă să o trăiești prin toți porii și să i te dedici în totalitate.

Un sentiment de deja vu m-a însoțit constant în timp ce am parcurs "Selfie în oglindă. Când femeia devine mamă", de Raluca Marchiș. Am intrat într-un cinematograf în care eram singurul spectator, m-am așezat cuminte pe scaun și am început să vizionez filmul vieții mele. Mi-am revăzut copilăria cu miros de păpădii zburdând pe dealuri, scăldându-se în apa Vâlsanului, jucându-se, frământându-se, cântând, visând; am mirosit trandafirii adolescenței și m-am oprit la ceea ce sunt acum: o mamă în oglindă.

Cartea este un moment de introspecție, dar și o bucurie a împlinirii. Autoarea ne împărtășește etapele devenirii ei ca om și reușește să facă asta punându-ne în față albumul fotografic păstrat cu sfințenie în cutia minții. Mamele își vor regăsi cu ușurință propriile trăiri în evocările autoarei și își vor recunoaște copilașii în fetița cârlionțată, cu ochi albaștri.
E interesant pentru noi mamele să descoperim, citindu-ne unele pe altele, conversând în parc sau pe stradă, că experiența personala este, de fapt, universală, că pășim în aceiași "papuci" cu înaintașele noastre de mii de ani.

"Selfie în oglindă" consemnează ceea ce contează cu adevărat în viața noastră, fiind un dar al autoarei pentru fiica sa. Traiectoria cărții este însoțită de un îndemn nescris de a parcurge la pas drumul vieții, trăind intens fiecare clipă alături de copilul tău, de a-l incuraja, de a nu-i impune limite sau bariere, de a-l lăsa să crească ușor și firesc, în ritmul său.

Argeșenii au ocazia să o cunoască pe Raluca Marchiș joi, 11 iunie. Evenimentul de lansare a cărții
"Selfie în oglindă. Când femeia devine mamă" (Editura Herald), va avea loc la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu, începând cu ora 18.30.

"Odată cu copilul se naște o femeie nouă care poate fi explicată cu atât mai anevoie acum față de anii în care se descoperea pe sine. De multe ori ea însăși se pierde printre atâtea identități care își cer imperios interpretarea, iar neajunsul de a fi doar umană o lasă mereu cu senzația că ar trebui să facă și să poată mult mai mult decât este capabilă".

"Deși îmbătrânim, ne urâțim, ne înrăim, lenevim, ne deteriorăm fizic și psihic, în ochii mamelor noastre ne păstrăm frumusețea absolută. În concluzie, ne naștem și rămânem perfecți pentru că mamele noastre ne-o garantează. "

Mai multe informații despre Raluca Marchiș, AICI!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când