Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Raluca Marchiș: "Selfie în oglindă. Când femeia devine mamă"

Ce vezi când te privești în oglindă în prima zi din viața ta de mamă? Copilul. Pentru prima dată, nu te interesează cum îți stă părul, dacă ai mai pus un kilogram, dacă ai cearcăne cât China sau încă un rid pe față. Ceea ce vezi acum e ceea ce ești, nu ceea ce faci sau vrei să pari. Ești mamă... Brațele, inima, gândurile, viața îți sunt învăluite de această minune a naturii, și tu te simți datoare din prima clipă să o trăiești prin toți porii și să i te dedici în totalitate.

Un sentiment de deja vu m-a însoțit constant în timp ce am parcurs "Selfie în oglindă. Când femeia devine mamă", de Raluca Marchiș. Am intrat într-un cinematograf în care eram singurul spectator, m-am așezat cuminte pe scaun și am început să vizionez filmul vieții mele. Mi-am revăzut copilăria cu miros de păpădii zburdând pe dealuri, scăldându-se în apa Vâlsanului, jucându-se, frământându-se, cântând, visând; am mirosit trandafirii adolescenței și m-am oprit la ceea ce sunt acum: o mamă în oglindă.

Cartea este un moment de introspecție, dar și o bucurie a împlinirii. Autoarea ne împărtășește etapele devenirii ei ca om și reușește să facă asta punându-ne în față albumul fotografic păstrat cu sfințenie în cutia minții. Mamele își vor regăsi cu ușurință propriile trăiri în evocările autoarei și își vor recunoaște copilașii în fetița cârlionțată, cu ochi albaștri.
E interesant pentru noi mamele să descoperim, citindu-ne unele pe altele, conversând în parc sau pe stradă, că experiența personala este, de fapt, universală, că pășim în aceiași "papuci" cu înaintașele noastre de mii de ani.

"Selfie în oglindă" consemnează ceea ce contează cu adevărat în viața noastră, fiind un dar al autoarei pentru fiica sa. Traiectoria cărții este însoțită de un îndemn nescris de a parcurge la pas drumul vieții, trăind intens fiecare clipă alături de copilul tău, de a-l incuraja, de a nu-i impune limite sau bariere, de a-l lăsa să crească ușor și firesc, în ritmul său.

Argeșenii au ocazia să o cunoască pe Raluca Marchiș joi, 11 iunie. Evenimentul de lansare a cărții
"Selfie în oglindă. Când femeia devine mamă" (Editura Herald), va avea loc la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu, începând cu ora 18.30.

"Odată cu copilul se naște o femeie nouă care poate fi explicată cu atât mai anevoie acum față de anii în care se descoperea pe sine. De multe ori ea însăși se pierde printre atâtea identități care își cer imperios interpretarea, iar neajunsul de a fi doar umană o lasă mereu cu senzația că ar trebui să facă și să poată mult mai mult decât este capabilă".

"Deși îmbătrânim, ne urâțim, ne înrăim, lenevim, ne deteriorăm fizic și psihic, în ochii mamelor noastre ne păstrăm frumusețea absolută. În concluzie, ne naștem și rămânem perfecți pentru că mamele noastre ne-o garantează. "

Mai multe informații despre Raluca Marchiș, AICI!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…