Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Blogul meu merge la școală

Pe 11 decembrie 2007 am scris prima dată pe acest blog. Avem, așadar, 7 ani împreună, cu bune și cu rele. Acum, suntem pregătiți să mergem la școală, că am copilărit destul.
Ați citit aici mici recenzii, file de jurnal, creații literare, opinii, adică tot ce mi-a trecut prin cap în momentul respectiv. Am împărțit cu voi stropi din sufletul meu și vă mulțumesc pentru asta!
A fost o perioadă când am dedicat foarte mult timp acestui blog, dar de când au apărut minunile minunate în viața mea, am dispărut de aici cu lunile... și mi-a fost bine. E semn că am crescut, că viața mea s-a schimbat și că altfel arată acum prioritățile mele. Dar, atunci când vreau să fiu eu cu mine și cu voi, cu siguranță mă reîntorc la tastele mele, care acum sunt avariate de Darius, știți, ceva gen "dinte, gaură, lipsă, pauză".
Fug acum, să fiți cuminți și să mă citiți în continuare!
P.S.: Vă redau prima postare de pe acest blog!

Se apropie vremea colindelor...


Simt cum se apropie întâia zăpadă, chiar dacă, meteorologic vorbind, nu prea are şanse. Adulmec izul de porci pârliţi, cu şorici moale şi delicios. Aud colindele strămoşilor din înalt şi... mă bucur. Port în suflet emoţia sfântă a reîntâlnirii cu Sărbătoarea Naşterii Domnului.


Nu simţiţi cum în Decembrie e parcă altă lume?... Suntem alţi oameni: mai buni, mai darnici, mai fericiţi, mai îndrăgostiţi de viaţă, mai apropiaţi de Dumnezeu. Ne manifestăm iubirea faţă de cei dragi prin cadouri, faţă de Dumnezeu prin post şi fapte bune, iar faţă de noi înşine prin optimismul specific acestei perioade sfinte a anului.
E luna cadourilor, e luna Naşterii şi a Renaşterii, e vremea colindelor sfinte! Se-aud clopoţei...
Sper ca, în curând, să se audă şi foşnetul zăpezii sub ghetuţe!...
Să ningă peste noi, peste greşelile noastre, peste nepăsarea noastră, peste toate păcatele. Să ne trezim din iarnă mai buni, mai aproape de Dumnezeu!

Comentarii

Anonim a spus…
frumos articol , blogul pare ok am vazut link pe http://ziare100.ro/Arges/ si am intrat .

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...