Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trăiască președintele!


O spun din capul locului: până acum două săptămâni nu știam cu cine o să votez. Am oscilat când către unul, când către celălalt, până într-o zi când m-am trezit, parcă.
La unul nu-mi plăcea că deși e tânăr și deschis la minte, are în spate întreaga clică roșie (numai când îi văd pe Năstase, Iliescu & co mi se zbârlește părul). La celălalt, nu mi-a plăcut că e prea mototol și că e susținut de Blaga, Anastase și toți maimuțoii portocalii. 
Acestea fiind zise, mergi, mamă, la secția de votare. Recunosc, mi-a surâs la un moment dat ideea de a-mi anula votul, dar am renunțat repede la ea. 
Până la urmă, a trebuit să mă decid și am făcut-o. Am votat cu ăla cu nume de magician. De ce? Mi-am zis că pare altceva, are bun simț, mi se pare un om de cuvânt și deschis dialogului, are prestanță. Și, în plus, am vizitat și eu Sibiul și mi-a plăcut ce am văzut. Țin minte că mi-am zis atunci că dacă ar arăta toată țara așa, altfel ar sta lucrurile și la noi.

Vrem altceva!
 
Alegerile astea au avut ceva special. Am văzut patriotism, am văzut spirit civic, am văzut oameni mergând zâmbind la vot. Ceva parcă a plutit în aer. Prefer să cred că acestea sunt semnele schimbării, o schimbare care să le aducă românilor de pretutindeni încredere în ei și în președintele lor.
NU mai  vrem președinți jucători, care ne fac din vorbe sau care se vaită că sunt legați de mâini și de picioare. Vrem un președinte echilibrat, calculat, serios, patriot, muncitor. Vrem un președinte care să zâmbească la lucrurile frumoase, nu la ironiile de maidan pe care le face la adresa altora. Vrem un președinte care să nu uite ce a promis imediat ce se instalează la Cotroceni. Vrem un președinte care nu urăște, care unește, care este el însuși un exemplu. Știu, vrem prea multe, dar cred că le merităm după 25 de ani de așteptare...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …