Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trăiască președintele!


O spun din capul locului: până acum două săptămâni nu știam cu cine o să votez. Am oscilat când către unul, când către celălalt, până într-o zi când m-am trezit, parcă.
La unul nu-mi plăcea că deși e tânăr și deschis la minte, are în spate întreaga clică roșie (numai când îi văd pe Năstase, Iliescu & co mi se zbârlește părul). La celălalt, nu mi-a plăcut că e prea mototol și că e susținut de Blaga, Anastase și toți maimuțoii portocalii. 
Acestea fiind zise, mergi, mamă, la secția de votare. Recunosc, mi-a surâs la un moment dat ideea de a-mi anula votul, dar am renunțat repede la ea. 
Până la urmă, a trebuit să mă decid și am făcut-o. Am votat cu ăla cu nume de magician. De ce? Mi-am zis că pare altceva, are bun simț, mi se pare un om de cuvânt și deschis dialogului, are prestanță. Și, în plus, am vizitat și eu Sibiul și mi-a plăcut ce am văzut. Țin minte că mi-am zis atunci că dacă ar arăta toată țara așa, altfel ar sta lucrurile și la noi.

Vrem altceva!
 
Alegerile astea au avut ceva special. Am văzut patriotism, am văzut spirit civic, am văzut oameni mergând zâmbind la vot. Ceva parcă a plutit în aer. Prefer să cred că acestea sunt semnele schimbării, o schimbare care să le aducă românilor de pretutindeni încredere în ei și în președintele lor.
NU mai  vrem președinți jucători, care ne fac din vorbe sau care se vaită că sunt legați de mâini și de picioare. Vrem un președinte echilibrat, calculat, serios, patriot, muncitor. Vrem un președinte care să zâmbească la lucrurile frumoase, nu la ironiile de maidan pe care le face la adresa altora. Vrem un președinte care să nu uite ce a promis imediat ce se instalează la Cotroceni. Vrem un președinte care nu urăște, care unește, care este el însuși un exemplu. Știu, vrem prea multe, dar cred că le merităm după 25 de ani de așteptare...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…