Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

În prag de iarnă

Da, vă dau voie să mă certaţi că nu am mai trecut pe aici de la paştele cailor. Unii mi-aţi trimis mailuri, alţii mi-aţi spus face to face că trebuie să mai scrijelesc câte ceva în micul meu spaţiu virtual.
Despre ce vreţi să vorbim? Despre sărbătorile care vin? De acord, că oricum mai încolo vom fi intoxicaţi de reclame, muzici, filme, toate alb-roşii (fără legătură cu "câinii"). Dacă mă întrebaţi pe mine, ador perioada asta, chiar dacă frigul e uneori insuportabil şi hainele sunt din ce în ce mai grele pe noi. Dar şi când o ninge... De abia aştept să fac bulgări, să m-arunc în zăpadă şi să port căciula aia pufoasă cumpărată anul trecut din Piaţa Primăriei. Zici că sunt un ursuleţ cu ea, dar ce-mi pasă, atât timp cât urechile mele stau la adăpost.
Până atunci, mă bucur de puţinul meu timp liber pe care-l petrec din ce în ce mai des în compania filmelor. Deh, iarna nu-i ca vara şi, în concluzie, n-am cum să-mi iau cartea de mână şi să fugim în parc. Nici de alergat nu mai am cum, frigul nu mă lasă, dar cred că o să-mi fac din nou un abonament "bâldâbâc" la Bazinul Olimpic.
Voi ce planuri aveţi pentru iarna asta?

Comentarii

ViorelaDI a spus…
Draga mea, ma bucur sa te mai vad putin 'online'; vei fi gandind ca nu foloseste nimanui sa dai 'pe aici', dar noi astia - care suntem nostalgici dupa unele (nu spui care) dupa-amieze pe burta sub meri sau dupa chiuiala saniutelor pe ulita devale - noi astia, zic, te revedem/citim cu dor.
Poate vii weekendul asta la Targul de Carte si dai si pe la noi, ca ne-ai ramas datoare la (pen?)ultima editie...
Raluca Nicula a spus…
Nu promit ca ajung, desi mi-as dori. Dar neaparat iarna asta ne vom vedea :D
Crengu a spus…
Aaaa, pai daca ajungi la Bucuresti, nu carecumva sa ne ratezi! :D
Geocer a spus…
Cam devreme pentru sarbatorile de iarna. Unii inca mai trag la plug si nu au timp sa se gandeasca la mosul ala care si-a impus sarbatoarea in locul celei crestine.
Cam greu sa ne gandim la mos pe vremurile astea.
lore a spus…
la bazin si eu vreau!
Ady a spus…
Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com
Auto Iasi a spus…
Buna, iti scriu in speranta unui schimb de linkuri. Daca doresti sa faci un schimb cu http://auto-iasi.blogspot.com/ lasa-mi un comentariu cu titlul pe care il doresti si linkul
O zi buna iti doresc

Postări populare de pe acest blog

Recomandare de lectură: Revista iocan, numărul doi

Am aflat de curând despre lansarea singurei reviste de proză scurtă din România, iocan.Responsabili de acest proiect ambițios, care promite, sunt scriitorii Cristian Teodorescu, Florin Iaru și Marius Chivu. Evident că nu am stat pe gânduri și mi-am comandat și eu numărul doi al revistei,  direct de pe site-ul editurii Vellant (cu transport gratuit, prin Poșta Română), pentru că pe elefant.ro stocul se epuizase... Eu zic că și asta spune ceva.

Nu vă mint, m-am pus pe citit cu niște așteptări. Mari. Am un principiu legat de proza scurtă, nu citesc o povestire imediat după cealaltă, ca să am timp să le "simt" pe fiecare așa cum merită (am făcut asta chiar de curând cu volumul de povestiri "Dincolo de nisipuri" al lui Fănuș Neagu, apărut în colecția Biblioteca pentru toți a Jurnalului Național, care mă tot așteaptă de o săptămână pe noptieră - dar, na! Fănuș Neagu e Fănuș Neagu, nu se înghite nemestecat). În schimb, iocanul nu l-am putut lăsa din mână. Am citit pe nerăs…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

În oglindă

#dinscrierilemele

 - Bunico, tălică te gândești la moarte? Am întrebat-o într-o zi, în timp ce mă fâțâiam ca o umbră după ea, prin bucătăria de vară. Zeama de găină scotea aburi pe plită.
 - Da’ ce-ți veni, Miruță? Nu mai bine cureți tu morcovu’ ăsta? Na cuțitu’!
Am luat morcovul, am luat cuțitul și m-am dus în colțul gheretei, unde, sub mătura din paie, era dosit gunoiul. M-am aplecat și am început să râcâi așchiile subțiri, portocalii, jos, pe ciment.
- De ce murim, mămăiță? Insistai eu.
- Fă, mamaie, tu vezi-ți de degete să rămână-ntregi! Moartea... las-o-n plata Domnului!
Mâinile ei mărunțeau ca un bucătar cu experiență solzii de ceapă, scoțând un sunet ce semăna cu toaca de la Mânăstirea Robaia, în zilele de sărbătoare.

- Moartea, Miruțo, e mai ușoară decât viața. Moartea nu te pune să faci de mâncare atunci când n-ai de niciunele, moartea nu te bate cu lemnul, ca un bărbat abțiguit. Moartea nici măcar nu te cicălește.
- Mămăiță, tălică-mi spui că moartea e mai bună decât viața, atunci …