Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nu mai vreau să dau niciun ban! Vreo problemă?

Nu e zi de la Domnul să nu mă asalteze peste zece cerşetori: pe stradă, în piaţă, lângă biserică, lângă bancă, lângă şcoală etc. Mulţi dintre ei lichele apte de muncă, fără handicap sau mai ştiu eu ce. Pur şi simplu le place să stea, cât îi ziulica de lungă, cu mâna întinsă şi să ceară: "Dă şi mie un leu!".
Mi s-a luat. Nu mai vreau. Am dreptul să nu fiu agresată de aceşti indivizi. Eu muncesc pentru banii mei, de ce i-aş da de pomană unor impostori care stau şi freacă menta? Acum veţi zice că fac parte din categoria "Hagi Tudose". Puţin îmi pasă. Am trecut de perioada aia naivă când ajungeam la şcoală cu zero bani pentru că în drumul meu întâlneam cerşetori care îmi storceau buzunarele.
Cel mai mult mă enervează boracii cerşetori, ştiţi, copiii ăia despuiaţi care se ţin după tine zeci de metri şi te disperă cu replicile lor tocite: "Îmi dai şi mie un ban, să-ţi dea Dumnezeu sănătate!".
Ăştia sunt cei mai agresivi, pur şi simplu îţi strică ziua. Iar eu n-am nevoie de încă un motiv în plus de stres şi enervare. Aşa că, domnule primar, fă ceva cu ei, că deja nu mai pot!

Comentarii

Anca Olga a spus…
nu, nu faci parte din categoria Hagi Tudose, faci parte din societatea hartuita de acesti oameni care nu vor sa se integreze, care nu urmeaza nici un program social, caci e mult mai la indemana si usor sa castige milioane din cersetorie. Consider ca pot fi oarecum "sanctionati" bagandu-i la tulburarea ordinii publice. ca pana la urma asa e
Geocer a spus…
Cand apare unul dintr-ala care-mi zice "Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!" ii raspund si eu la fel : "Si tie sa-ti dea bunul Dumnezeu si sanatate, si bogatie si sa-ti traiasca tot neamul ...".
Nu crezi ca e o idee buna?
Raluca Nicula a spus…
Anca, da, societatea asta hartuita e si ea foarte bolnava la cap, asa ca sanctiuni in urmatorii o suta de ani, pentru dementii astia care te asalteaza, n-o sa vedem!

Geocer, :)) e o idee buna, dar dupa trei d-astia iti pierzi rabdarea si zici d-alea mai de dulce :P
simf a spus…
eu le dau copiilor covrigi, de obicei ii mananca imediat. in rest - nu raspund. oricum ma agaseaza cersitul si ma enerveaza crunt ca politaii stau langa ei fara sa le zica nimic.

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…