Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Viaţă de pensionar

Şoc! M-am pensionat. Nu, păi altfel n-am cum să explic ceea ce se întâmplă. Stau şi clocesc de zici că nu-i adevărat. Sunt încă bolnăvioară, se tratează, nu-i problemă. Dar asta nu scuză faptul că nu mai ies pe afară să mă plimb de nebună. Dacă ar fi să mai găsesc ceva să mă disculpe aş zice că nu mai am timp. Fals! Am, dar nu-l gestionez cum trebuie.
Pe vremuri, când eram tinerea, ieşeam cu al meu boyfriend zi de zi: pe Trivale, în Ştrand, prin Centru, pe oriunde apucam. Frumoase vremuri!
În schimb, acum ce fac? Stau în casă: gătesc, fac curat, stau pe net, stau pe net, citesc, stau pe net. Deci, trebuie să-mi refac programul că nu mai ţine. O să-mi strecor printre aceste activităţi megainteresante un plimbat mititel. Ai înţeles, Bogdane? Ia să nu mă mai laşi să lâncezesc în casă.
Concluzie: d-aia se îngraşă măritatele!

Comentarii

Jackal a spus…
'nteles. Poate mai te aud ca nu ai chef sa mergem cand iti zic sa iesim la plimbare. Program de plimbat: 5 km.
Raluca Nicula a spus…
ohooo, ia-mă usor, mister, că nu mă ţin chişerilii!
Geocer a spus…
5 Km e chiar putin. Pana-n gura Trivaii si-napoi si aia sunt. Macar 10 ar trebui !
Raluca Nicula a spus…
No, no, George! Sunt amatoare, draga. Oi fi fost eu sprintara si plimbareata in tinereti, dar acu mi-s batraoara! Usor cu rablagita pe scari, as spune.
EmaPirciu a spus…
Eu zic sa mai pastrezi in programul tau incarcat o ora de stat pe net...

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg