Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Coktail televizionistic

Am tot scris aici despre televizor ca despre inamicul public numărul 1, din cauza prostiei, a vedetelor de plastic şi a guralivilor de-o zi care se promovează la tot pasul. Dar, trebuie să recunosc, nu numai aceste specimene populează spaţiul public. Sunt şi oameni care îmi plac, fie ei artişti, jurnalişti sau chiar VIP-uri. Şi pentru că am tot spus care sunt programele care îmi displac, o să vă spun şi care sunt cele pe care le consider educative şi interesante.
În primul rând sunt o fană a Realitatea TV, pentru că este un post serios, cu jurnalişti în adevăratul sens al cuvântului, cu crainici şi moderatori echilibraţi. Îmi plac: Melania Medeleanu, Adrian Ursu, Oana Stancu, Răzvan Dumitrescu, Cosmin Prelipceanu, Delia Vrânceanu, Emma Zeicescu, Laura Chiriac (cu o voce de radio excelentă), Mirela Vaşadi, Cosmin Stan.
Şi de la Antena 3 mă informez. Preferaţii mei de aici sunt: Gabriela Vrânceanu Firea, Moise Guran (şi-al lui Bizbazar original şi plin de informaţii utile - soţul este fan înrăit), Mircea Badea şi Mihai Gâdea (ultimii doi, deşi de multe ori exagerează şi aberează, sunt talentaţi).
De pe la alte televiziuni îmi sunt încă pe plac Cronica Cârcotaşilor (deşi Huidu şi Găinuşă îmi par cumva "trecuţi"), Schimb de mame (educativă de-a dreptul, deşi n-ai zice), D-ale lu' Mitică şi cam atât.
Celelalte televiziuni urmăresc doar show-ul (fie el macabru, telenovelistic sau de entertainment), aşa că le las celorlaţi dreptul de a le urmări şi de a le introduce ulterior într-un post asemănător cu al meu. Ştiţi cum se zice, restul e... can can.

Comentarii

Irina Matei a spus…
Eu am inceput sa ma uit din ce in ce mai putin la TV.
Ascult dimineata stirile in timp ce ma imbrac si uneori seara si cam atat.Mi-am cumparat o carte pe care abia astept sa citesc:Francois Mauriac-Cuibul de vipere.
Primele pareri dupa ce o termin de citit:)
Alina a spus…
Nu ma mai uit demult la tv. Decat pe Travel & Living, iar pe celelalte daca dau vreun film bun. Stirile le ascult la radio sau le iau de pe agentiile de stiri. Sotul meu se uita mult pe Realitatea, seara, in timp ce eu navighez pe net. Ma detasez. Imi place Realitatea, dar nu mai pot cu subiectele... n-au ei nicio vina, ci nemernicii care le provoaca: clasa politica si administrativa.

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg