Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trei povestiri, o singură condiţie

... aceea a artistului. Prin "Gertrud", "Rosshalde" şi "Ultima vară a lui Klingsor", Hermann Hesse ne atenţionează că nu există artă fără sacrificii, izolare şi suferinţă (iar în ultimul caz fără vin).
"Gertrud" (1910) este povestea unui compozitor căruia, în tinereţe, un accident nu i-a mutilat numai un picior, ci şi încrederea în sine. Primul handicap îşi va găsi refugiu în lumea frământărilor, neputinţelor şi contradicţiilor, elemente pe care Kuhn le va stoarce şi le va transforma în notele unor creaţii de succes. Cel de-al doilea însă este de departe şi cel mai grav, reflectându-se în relaţiile compozitorului cu cei din jur, îndeosebi femei. Tânjind după dragostea frumoasei Gertrud Imthor şi izbindu-se de refuzul ei tacit, Kuhn găseşte ca unică soluţie la iadul său interior moartea. Dorinţa lui morbidă va fi însă sugrumată de izbăvirea care avea să vină: acceptarea condiţiei sale.
"Rosshalde" (1914) este o lecţie aspră. Pictorul Johann Veraguth trăieşte izolat de familia sa, toate eşecurile din plan familial găsind refulare pe pânză. Singurele legături ale artistului cu frumuseţile şi satisfacţiile lumii exterioare sunt fiul său cel mic, Pierre, şi prietenul său de-o viaţă Otto Burkhardt. Atunci când primul moare, iar cel de-al doilea e nevoit să-l lase singur, nu mai rămâne decât ca Johann să-şi pună ordine în viaţă, o ordine din care rezultă că singurul lucru stabil şi autentic este arta.
"Ultima vară a lui Klingsor" (1920) te îmbată. La propriu. Pictorul Klingsor ajunge într-un moment în care vede moartea peste tot: ca un vânt, ca un sărut, ca o umbră, ca o durere, ca un cenuşiu de pe pânză. Fiind conştient de faptul că în lupta dintre un muritor şi însăşi moartea, numai cea din urmă poate să câştige, nu procedează la alungarea ei, ci încearcă să o facă măcar plăcută, ajutându-se de vin. Acel vin "care de cele mai multe ori nu e bun, dar te ajută să-ţi duci viaţa şi provoacă somnul", aşa cum el însuşi îi explică unui prieten într-o scrisoare.

Comentarii

papabembe a spus…
Raluca, nu am stat să cotrobăi prin arhiva bloggului tău, aşa că nu ştiu dacă ai mai făcut până acum treaba asta, adică să prezinţi impresii de lectură. felicitări însă pentru ce am citit în seara asta, referotor la Hermann Hesse.
îţi recomand, în caz că nu ai citit-o încă, Jocul cu mărgele de sticlă, de acelaşi.
asta e o direcţie faină în care putem păşi: să împărtăşim din momemtele care ne aduc bucurie. adică ceea ce cam faci tu pe aici.
Raluca Nicula a spus…
Da, mi-am propus sa citesc si "Lupul de stepa" si "Jocul cu margele de sticla", pentru ca m-a convins Hesse cu aceste povestiri

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când