D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Continuând periplul meu prin literatura franceză, m-am oprit la "Evreul" lui Honore de Balzac, dar , trebuie s ă recunosc încă de la început, a m citit un pic cam târziu cartea asta. Cu siguranță, în adolescență aș fi simțit-o mai aproape de sufletul meu, din cel puțin o sută de motive. Dar uriașul Balzac merită efortul oricând și oricum, așa că m-am avântat în această poveste frumoasă și sentimentală de Ev Mediu, cu cavaleri, regi, prințese și tot tacâmul. Oferind garanția unor fapte reale petrecute în Franța secolului al XV-lea, Balzac deapănă o suavă, fascinantă și exotică poveste de dragoste, cum rar îți e dat să citești. Totul se petrece în castelul Casin-Grandes din Provence, acolo unde regele detronat al Ciprului, Jean al II-lea și-a găsit refugiu, alături de fiica sa, frumoasa Clotilde, din calea venețienilor, învingătorii săi. Regele este însă departe de a-și găsi liniștea în ținutul acesta sălbatic și pitoresc, care se prelungește în mare, castelul său, î...