Raluca Nicula Blog

Că tot m-a rugat Steluţa , vă fac cunoştinţă cu iubita mea. Are ochi albaştri, e scumpă şi tânjeşte după afecţiune. O cheamă Sasha, deşi momentan ea nu ştie asta, pentru că e încă micuţă. E de rasă malamut de Alaska (adică un Huskey mai mare şi mai frumos :P). A fost un cadou frumos şi pentru asta îi mulţumesc moşului. În poza asta e tristă pentru că tocmai venise de la vaccin şi o durea rău burtica. Acum e veselă şi zbenguită :D După cadou, trebuie să vă prezint şi brăduţul, nu? Păi... remuneraţie mică, pom după buget, aş putea adapta eu o replică a la Caragiale. E un brăduţ adus de undeva, de către cineva şi contează că a ajuns unde trebuie :) Nu e el foarte arătos, dar important e că ne luminează sufletul. Şi, după o sarma şi o înghiţitură de vin, eu zic că merge să vă aruncaţi un ochi peste scrierea următoare, pe care v-am promis-o în urmă cu ceva timp : CUŢITUL LUI IUDA Porcul alerga bezmetic prin curtea plină de resturi de coceni şi fân. În urma lui, Gheorghe şi Vasile înjurau c...

Încă de cum intri în pădurea de la marginea cătunului Valea Radului-Merişani, simţi cum te învăluie altă lume. Un loc nefiresc de liniştit şi de proaspăt, atins de soare şi de suflul divin. Aici, în sufletul pădurii, viaţa şi sănătatea sunt dizolvate în apa celor şapte izvoare de la poalele unei biserici cu o poveste aparte...

Se întâmplă undeva în comuna Mălureni. Principala regulă după care funcționează totul e apropierea de natură, adică exact opusul principiilor omului modern din care, fie că ne place sau nu, toți cei din generațiile actuale facem parte. Efort, dăruire, interes, deschidere, acestea sunt cuvintele care îi descriu cel mai bine pe tinerii din știrea de mai jos. Eu i-am cunoscut de curând și pot spune că mi-au lăsat o impresie foarte plăcută. Dacă vreți o comparație, i-am perceput ca pe acei elevi și studenți emancipați, de prin țările occidentale, comunicativi și isteți. Da, avem și noi în România tineri care construiesc și nu dărâmă, oameni care oferă și nu cer nimic în schimb. Faceți, așadar, cunoștință cu câțiva dintre cei pe care eu îi stimez.

Tocmai ce v-am spus în postarea anterioară că am fost la o nuntă. Evenimentul respectiv s-a desfăşurat în localitatea Conţeşti, prilej cu care am văzut fel de fel de obiceiuri specifice. Vă invit şi pe voi în cele ce urmează să asistaţi la "dansul găinii", un ritual vechi de sute de ani, după cum spun localnicii. P.S.: Scuzaţi calitatea slabă a imaginii, nu sunt un profesionist în domeniu

Am avut un sfârşit de săptămână excelent. Ploaie, vânt puternic, furtună? Coafura rezistă! În ciuda tuturor estimărilor meteo, în care se preciza clar: "sâmbătă nu ieşiţi nicăieri fără umbrelă", am plecat spre locul în care prietenii şi rudele ne-au dat întâlnire pentru un grătar: în apropiere de Mânăstirea Robaia (comuna Muşăteşti). Ştiam locul demult, când, de Izvorul Tămăduirii participam la slujba de sfinţire a apei, alături de sute de credincioşi. Am ajuns la destinaţie, ne-am instalat corturile, şi iubitul (un fel de şef de trib) şi-a luat rolul de soţior în serios: După ceva timp, eforturile echipei s-au văzut. Deliciile culinare au căpătat o formă, devenind irezistibile pentru papilele gustative: După ce am savurat o cină delicioasă în mijlocul naturii, a fost timp suficient pentru joc şi voie bună, başca şi pentru un photo shooting romantic, lângă foc (p-ăsta îl păstrez doar pentru noi). A doua zi, dis de dimineaţă, cine credeţi că a hrănit burţile flămânde după o...

Sunt câteva instituţii de cultură argeşene pentru care am toată stima. Printre ele se numără Muzeul Goleşti, Biblioteca Judeţeană şi Filarmonica Piteşti. Poate şi pentru că în fruntea lor sunt oameni cu viziune, inteligenţi şi deschişi, care au reuşit să iasă din birou, să comunice cu lumea din jur şi să răspundă unor cerinţe exigente, impuse în primul rând de consumatorul simplu de cultură. Nu vreau să vorbesc aici despre fiecare în parte, ci de una singură: Complexul Muzeal Goleşti. De dimineaţă am pornit cu nişte colegi spre Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, acolo unde astăzi a avut loc cea de-a doua ediţie a Festivalului Căluşarilor . Ajunşi acolo, am rămas cu toţii uimiţi de cât de bine arată acest loc. Se vede că "cineva" a muncit acolo, a pus suflet şi inspiraţie. Pe alei ne împresurau cete de căluşari de toate vârstele. M-am distrat pe cinste văzându-i pe cei mai mici dintre căluşari cum "rup" scena, cum poartă mândri costumul naţional. Şi, văzând atâtea...

Comuna Mălureni, 9 martie 2009. Primăvara îşi face loc uşor-uşor în viaţa sătenilor. Rulând în zorii zilei pe şosea, zăreşti soarele printre plutele de pe margine şi te gândeşti că într-adevăr, ziua mamei a binecuvântat cumva zona, recompensând-o cu sărutul florilor. Prin parbriz simţi cum pământul revine la viaţă, respirând prin iarbă şi copaci aproape înmuguriţi. Undeva la stânga, apuc pe un drumeag de ţară, încă afectat de topirea zăpezii şi de ploaia de acum câteva zile. După câteva minute de mers agale, ajung la destinaţie cu răsuflarea tăiată: sunt acasă. Şi cel mai important, sunt acasă în Ziua de Mucenici. Primăvara are gust. Şi eu ştiu care e, pentru că l-am încercat astăzi, din nou, după un an. Da, primăvara are gust de “măcinici de Zgaroieşti”. Aici, într-un sătuc de la poalele dealurilor, binecuvântat cu aer proaspăt, timpul pare că a stat pe loc. Şi bine a făcut. În fiecare an, de 9 martie, sătenii sărbătoresc primăvara şi viaţa, şi totodată curajul exemplar de care odată...