Raluca Nicula Blog

Am citit volumul de proză scurtă "Dincolo de nisipuri" al lui Fănuș Neagu și m-am îndrăgostit de satul din Bărăgan, cu ciulini și secetă, în timpul verii, și cu zăpezi de poveste ninse-n iernile de altădată. Dar nu numai de sat m-am îndrăgostit, ci și de acest autor (de care nu aveți cum să nu fi auzit până acum!), de stilul său metaforic și înflorit, dar atât de frumos și special! Acesta este probabil citatul meu preferat din toată cartea, ce sintetizează, cred, fascinanta putere de creație a lui Fănuș Neagu: "Ninge. Subțire, vesel, neprefăcut. Ninsoarea îmi dă un sentiment de înnoire. Când ninge, dintr-odată sunt altcineva. Mai sincer, mai plin de fantasme. Iată, mi-amintesc de un lipovean care, la prima ninsoare, ieșea în ogradă purtând în brațe o icoană cu ferecături de argint. Ca să ningă peste îngeri. Și-n ziua aia făcea focul numai cu lemn de tei. Era un vrăjitor. Schimba lumea pe o vadră de vin, dându-i culoarea dragostei”. Un autor pur și simplu m...

De când aștept să-mi pice în mâini o carte de-a lui Murakami... S-a întâmplat să fac rost de "Bărbați fără femei", deși, sincer, nu este cea mai reușită carte a scriitorului japonez.  "Bărbați fără femei" este, de fapt, o colecție de povestiri (șapte la număr). Factorul comun al cărții îl reprezintă, cum spune și titlul, viața unor bărbați care au pierdut o iubire după care nu și-au mai revenit niciodată.  Deși, inițial, am crezut că voi afla cât de incitantă și de frumoasă poate fi viața bărbaților fără femei, am descoperit exact contrariul. Și, trebuie să vă spun, îmi place foarte mult stilul lui Murakami. Autorul se reinventează cu fiecare povestire, îi descoperi rând pe rând calitățile literare, parcă mai intens cu cât cartea se apropie de final. Nu cred că am mai citit vreun scriitor japonez până acum, dar sigur am început în forță cu Murakami.  Să vă fac un rezumat cât mai scurt al povestirilor? Hai, deși nu am mai făcut asta până acum cu poves...

Vă rog frumos să mă credeți pe cuvânt: nu am mai citit de foarte mult timp ceva care să-mi placă atât de mult! "Dau totul pentru un secret" nu e o carte, e un sirop de fragi culeși de pe dealul copilăriei, pe care-l bei de fiecare dată când vrei să-ți amintești cine ești și ce faci pe aici, prin viață. Minunea asta cârlionțată, pe numele din buletin Adriana Jinga, pe cel din blogosferă Zăpăcita Creață , trezește în tine mai multe sentimente: dor de copilărie, drag de viață, iubire de Dumnezeu, respect pentru Creația Universală. Citești și râzi. Citești și plângi. Citești și reflectezi. Citești și iubești. Altfel nu se poate.  Dar să începem cu începutul. Eu am cunoscut-o pe Adriana cu ceva timp în urmă și încă de atunci am rămas cu un soare în locul chipului ei. Ființa asta debordează de bunătate; dacă ai ceva pe suflet, ea e-n stare să-și lipească inima ei ca un magnet de tine și să te elibereze de povară. Adriana are o putere cum rar întâlnești: ia toate rele...

... aceea a artistului. Prin "Gertrud", "Rosshalde" şi "Ultima vară a lui Klingsor", Hermann Hesse ne atenţionează că nu există artă fără sacrificii, izolare şi suferinţă (iar în ultimul caz fără vin). "Gertrud" (1910) este povestea unui compozitor căruia, în tinereţe, un accident nu i-a mutilat numai un picior, ci şi încrederea în sine. Primul handicap îşi va găsi refugiu în lumea frământărilor, neputinţelor şi contradicţiilor, elemente pe care Kuhn le va stoarce şi le va transforma în notele unor creaţii de succes. Cel de-al doilea însă este de departe şi cel mai grav, reflectându-se în relaţiile compozitorului cu cei din jur, îndeosebi femei. Tânjind după dragostea frumoasei Gertrud Imthor şi izbindu-se de refuzul ei tacit, Kuhn găseşte ca unică soluţie la iadul său interior moartea. Dorinţa lui morbidă va fi însă sugrumată de izbăvirea care avea să vină: acceptarea condiţiei sale. "Rosshalde" (1914) este o lecţie aspră. Pict...