D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Postarea asta este pentru tine, surioara mea. Tu, care îmi iubești copiii și vii într-un suflet la noi în casă atunci când simți că mami e suprasolicitată și ar avea nevoie de o mână gingașă de ajutor. Tu știi să faci piticii să râdă, să-i alinți frumos, să-i cerți ca o mamă. În tine am cea mai mare încredere că ai grijă de copilași așa cum o fac eu. Știi să-i pui lui Darius mâna pe frunte și să-i desenezi cu degetele tale de înger prin păr atunci când vrea să facă nani. Știi să-mi giugiulești fetița, s-o faci să râdă cu gurița ei de acadea până la urechi. Tu ești sora pe care mi-ar plăcea să o găsească Darius în Giulia toată viața. Ești omul care iubește sincer și necondiționat. Când nu ești cu noi, te sunăm de zece ori pe zi doar ca să-ți auzim vocea și să ne spui așa de dulce "Cap de muscă". Pentru toate astea și pentru multe altele pe care le ținem pentru noi, te iubim și îți mulțumim. Dacă nu am fi avut un om așa frumos ca tine, l-am fi construit. Din aur și smar