Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace.
Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băgat în ele plastic, cârpe şi alte materiale inflamabile cărora le-au dat foc. Faza nasoală din toată povestea nu e că avem printre noi oameni gata-gata să incendieze tot ce prind, ci că primarul nostru nu acceptă ideea că oamenii ar face asta pentru că automatele nu dau, uneori, nici bilete, darămite rest. "Nu există aşa ceva! Sunt în regulă, n-au nicio problemă"! Ele nu, domn primar, ele nu! Dar dumneavoastră?

Comentarii

Jackal a spus…
Am mers si eu cu autobuzul, rar, tocmai de aceea apelam la bilete de la tonomat. Eu nu am avut ghinionul sa primesc "tzepe", dar eram de fata cand aparatul isi lua capace pe buna dreptate.
Avand in vedere ca asta se intampla acum 1-2 ani ... cand aparatele erau destul de noi, imi imaginez ca acum e jale.
papabembe a spus…
propun pe această cale înlocuirea biletelor de autobuz cu bilete de papagal, cu bilete de loz în plic sau cu bilete de cinema.
Există şi varianta înlocuirii autobuzelor cu role, trotinete, triciclete, vaporaşe sau avioane de hârtie (apreciaţi, vă rog, faptul că toate soluţiile sunt bio!).
Despre înlocuirea actualului primar am muuuulte soluţii, aşa că poate voi face un sondaj.
Oana Stoica Mujea a spus…
Mi se intampla si mie la alea de parcare. Noroc ca nu e cu rest. Dar alea imi iau si banii si nu-mi dau nici biletul. Ce distractie :)))
Geocer a spus…
Si urmeaza partea a doua : amenda. Vine autobuzul, te urci fara bilet, te prinde nasul si ala esti.
Iar in cazul Oanei, amenda e si mai mare !
amour de jour a spus…
sal, te-am trecut la blogroll
Raluca Nicula a spus…
@Jackal: mai mergi si pe jos, dragule
@Remus Eduard: foarte tari propunerile tale :D Aia cu trotinetele chiar ma tenteaza
@Oana: noroc cu automatele astea ca ne mai distram si noi :)
@Geocer: sa speram ca vor fi puse in practica solutiile lui Remus Eduard :D
@Hobbitul: te-am trecut si eu cu placere ;)
EmaPirciu a spus…
eu am pierdut bani in automatul de bilete... Numai ca erau marunti si nu a fost asa o tragedie... vreo 3 lei... Apoi mi-am dat seama ca nu are rost, mai bine suport fata acra a vanzatoarei de la casa de bilete.
papabembe a spus…
toată seara am stat şi am meşterit la atelier. să ştie poporul că tu eşti capul răutăţilor şi mă îndemni la prostii.
acum, că m-ai pornit, nici că mai mă opresc. să te înveţi minte!
http://remus-eduard.blogspot.com/
Raluca Nicula a spus…
remus, nici nu stii cat ma bucur sa fiu capul rautatilor :D

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...