Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

El presidente

Și ăla mic, de respira greu... era președintele, mă!
Vouă vă vine să credeți că ăsta ne e șef de stat? Să mor io, dacă l-aș vedea în pasaj, i-aș da un leu :))

Comentarii

Oana a spus…
Un leu animal sper, ca eu nu mi-as da banii pe el :D
Geocer a spus…
E un trucaj ordinar ! Las ca vine el Canguru' oe-aici si va explica tot ce se poate face in photoshop.
Raluca Nicula a spus…
Oana, nu as da animalul pe mana marinarului. Cine stie, poate il face sa dispara, ca mai stim noi ce :P
Geocer, Canguru trece dar nu explica. S-a lasat de comentarii pe blogul meu, cel putin pentru moment
Logatu a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Logatu a spus…
Nici macar un leu nu i-as da pentru ca stiu ca l-ar cheltui pe bautura. :))
EmaPirciu a spus…
Ajutati un biet presedinte sarac sa ii ia minister la amanta...
Raluca Nicula a spus…
Logatu,te inteleg perfect :))
Gamalia, sarac cu duhu'
Jackal a spus…
Cautati va rog pixelul albastru si sa vedeti ca e un trucaj. Sa-ti fie rusine, domnule Patriciu.
Raluca Nicula a spus…
Jackale, nu e niciun pixel albastru, poate violet :))
Alina a spus…
Daa, un trucaj ordinar!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...